Cantiere - Contributi utente [it]

Originea Răului - Capitolul 4

2014-05-30T15:23:05Z

Radu: /* Louis Pascal */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pascal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest tânăr fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că tânărul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski cu o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domeniul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 7

2014-05-28T07:57:35Z

Radu: /* Final */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaptelea: final==
===Vechile vaccinuri===
Contestarea finală a teoriei vaccinului oral antipolio se baza în mod esenţial pe analiza vechilor vaccinuri ale lui Koprowski. Dar de unde apăruseră? Câteva erau conservate în Statele Unite, altele în Europa.

Curtis tocmai din 1992, le descoperise existenţa şi ceruse în mai multe rânduri să fie testate, dar grupul de experţi de la Institutul Wistar consideră că testele ar fi fost: "laborioase, scumpe şi neconcludente". Pentru care motiv? Poate pentru că nici un eşantion nu avea o relaţie directă cu vaccinările din Congo, ţinând cont că era vorba de loturi originale, deci care nu au fost încă amplificate în rinichi de maimuţă sau cimpanzeu? În orice caz teoria nu prevedea ca toate vaccinurile să fi fost contaminate şi mai mult, după 40 de ani era posibil ca să nu se mai găsească urme de HIV.

Martin ca şi Hooper au scris către Nature pentru a contesta rezultatele. Ghiciţi? Nici una dintre cele două scrisori nu a fost acceptată. Hooper se pronunţă acum sigur că originea SIDA stă în vaccinurile antipolio folosite în Africa şi acuză lumea ştiinţifică că ascunde adevărul. Comunitatea ştiinţifică continuă să repete că teoria nu are pe ce se baza şi că reprezintă o ameninţare pentru campaniile de vaccinări.

===Cine decide?===
"O lecţie pe care trebuie să o învăţăm din această istorie este că teoria e plauzibilă şi că e deci necesară prudenţa înainte de a introduce un tratament medical derivat din ţesut animal, ca şi vaccinurile vii, atenuate şi xenotransplanturile". Astfel se încheia meetingul de la Royal Society în 2000.

Vaccinurile moderne sunt încă produse folosind rinichi de maimuţă. Vreau poate să spun că vaccinurile antipolio moderne sunt periculoase? Nu. Chiar dacă poate că ar fi mai potrivită utilizarea altor tehnici de producţie, cred oricum că experienţa câştigată în 50 de ani le-a făcut foarte sigure. În nici un caz nu doresc ca această muncă să fie utilizată pentru a spune că vaccinările sunt un rău. Tocmai mulţumită vaccinurilor, poliomielita aproape că nu mai există.

Dar există alte situaţii în care se cere prudenţă. Ingineria genetică, clonarea, alimente transgenice, noi tehnologii, noi medicamente, xenotransplanturi: transplante de organe animale la om. Cine decide când este riscul acceptabil? Şi cum? Eu cred că, oricum, astfel de decizii aparţin colectivităţii, nu grupurilor scrupuloase de cercetători.

===Final===
Dar dacă teoria ar rezulta adevărată, ar trebui învinovăţit Koprowski? Dar la ce ar folosi? Cred că este mai important să ne întrebăm care este în schimb responsabilitatea structurală. Koprowski reprezintă o parte a lumii ştiinţifice moderne.

La ce ne va duce o societate bazată pe competiţie şi individualism, unde contează doar cine este mai puternic, cine are mai mult, cine vinde mai bine şi unde doar cine ajunge primul câştigă (şi deci cineva tot timpul va trebui să piardă)? Din ce în ce mai multe persoane, sau întregi companii, se vor forţa să-şi asume riscuri tot mai mari, chiar dacă asta poate duce la dezastre de vaste proporţii.

Cineva m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să mă pun împotriva ştiinţei... Dar cred în schimb, că această istorie mai mult de orice ne învaţă cum este importantă dezvoltarea elementului fundamental al ştiinţei: propriul simţ critic.

Mai mult ştiinţa nu semnifică adevăr, certitudini, dar mai întâi de toate ştiinţa semnifică să recunoşti limitele cunoştinţei noastre.

Dar după voi, teoria vaccinului oral este adevărată sau nu? Eu, nu pot decât să vă răspund în mod extrem de ştiinţific: Nu se ştie.

''SFÂRŞIT''

Originea Răului - Capitolul 7

2014-05-28T07:41:39Z

Radu: /* Vechile vaccinuri */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaptelea: final==
===Vechile vaccinuri===
Contestarea finală a teoriei vaccinului oral antipolio se baza în mod esenţial pe analiza vechilor vaccinuri ale lui Koprowski. Dar de unde apăruseră? Câteva erau conservate în Statele Unite, altele în Europa.

Curtis tocmai din 1992, le descoperise existenţa şi ceruse în mai multe rânduri să fie testate, dar grupul de experţi de la Institutul Wistar consideră că testele ar fi fost: "laborioase, scumpe şi neconcludente". Pentru care motiv? Poate pentru că nici un eşantion nu avea o relaţie directă cu vaccinările din Congo, ţinând cont că era vorba de loturi originale, deci care nu au fost încă amplificate în rinichi de maimuţă sau cimpanzeu? În orice caz teoria nu prevedea ca toate vaccinurile să fi fost contaminate şi mai mult, după 40 de ani era posibil ca să nu se mai găsească urme de HIV.

Martin ca şi Hooper au scris către Nature pentru a contesta rezultatele. Ghiciţi? Nici una dintre cele două scrisori nu a fost acceptată. Hooper se pronunţă acum sigur că originea SIDA stă în vaccinurile antipolio folosite în Africa şi acuză lumea ştiinţifică că ascunde adevărul. Comunitatea ştiinţifică continuă să repete că teoria nu are pe ce se baza şi că reprezintă o ameninţare pentru campaniile de vaccinări.

===Cine decide?===
"O lecţie pe care trebuie să o învăţăm din această istorie este că teoria e plauzibilă şi că e deci necesară prudenţa înainte de a introduce un tratament medical derivat din ţesut animal, ca şi vaccinurile vii, atenuate şi xenotransplanturile". Astfel se încheia meetingul de la Royal Society în 2000.

Vaccinurile moderne sunt încă produse folosind rinichi de maimuţă. Vreau poate să spun că vaccinurile antipolio moderne sunt periculoase? Nu. Chiar dacă poate că ar fi mai potrivită utilizarea altor tehnici de producţie, cred oricum că experienţa câştigată în 50 de ani le-a făcut foarte sigure. În nici un caz nu doresc ca această muncă să fie utilizată pentru a spune că vaccinările sunt un rău. Tocmai mulţumită vaccinurilor, poliomielita aproape că nu mai există.

Dar există alte situaţii în care se cere prudenţă. Ingineria genetică, clonarea, alimente transgenice, noi tehnologii, noi medicamente, xenotransplanturi: transplante de organe animale la om. Cine decide când este riscul acceptabil? Şi cum? Eu cred că, oricum, astfel de decizii aparţin colectivităţii, nu grupurilor scrupuloase de cercetători.

===Final===
Dar dacă teoria ar rezulta adevărată, ar trebui învinovăţit Koprowski? Dar la ce ar folosi? Cred că este mai important să ne întrebăm care este în schimb responsabilitatea structurală. Koprowski reprezintă o parte a lumii ştiinţifice moderne.

La ce ne va duce o societate bazată pe competiţie şi individualism, unde contează doar cine este mai puternic, cine are mai mult, cine vinde mai bine şi unde doar cine ajunge primul câştigă (şi deci cineva tot timpul va trebui să piardă)? Din ce în ce mai multe persoane, sau întregi companii, se vor forţa să-şi asume riscuri tot mai mari, chiar dacă asta poate duce la dezastre de vaste proporţii.

Cineva m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să mă pun împotriva ştiinţei... Dar cred în schimb, că această istorie mai mult de orice ne învaţă cum este importantă dezvoltarea elementului fundamental al ştiinţei: propriul simţ critic.

Mai mult ştiinţa nu semnifică adevăr, certitudini, dar mai întâi de toate ştiinţa semnifică să recunoşti limitele cunoştiinţei noastre.

Dar după voi, teoria vaccinului oral este adevărată sau nu? Eu, nu pot decât să vă răspund în mod extrem de ştiinţific: Nu se ştie.

''SFÂRŞIT''

Originea Răului - Capitolul 6

2014-05-28T07:39:38Z

Radu: /* Teoria seringilor nesterilizate */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis că teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost uitate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont că acum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-a lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că pe aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinei, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 6

2014-05-28T07:32:15Z

Radu: /* Teoria seringilor nesterilizate */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis că teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost uitate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont că acum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-a lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că pe aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 4

2014-05-27T13:04:53Z

Radu: /* Procesul legal împotriva lui Curtis */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest tânăr fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că tânărul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski cu o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domeniul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 4

2014-05-27T12:34:51Z

Radu: /* Marinarul din Manchester */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest tânăr fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că tânărul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domeniul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 3

2014-05-27T11:59:19Z

Radu: /* Tom Curtis */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunizării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o dea chiar acolo Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de acord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 3

2014-05-27T11:54:06Z

Radu: /* Aţi publica sau nu? */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunizării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o dea chiar acolo Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de acord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 3

2014-05-27T11:30:19Z

Radu: /* Hilary Koprowski */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunizării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o dea chiar acolo Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 1

2014-05-27T09:38:43Z

Radu: /* Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie? */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Prolog==
Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

==Capitolul Întâi: poliomielita==

===Ce este poliomielita?===
Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

===Vaccinurile Salk şi Sabin===
Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

===Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?===
Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de serviciu? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât veţi putea controla singuri.

===Ce legătură au cu maimuţele?===
Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

===SV40===
Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumori. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multe dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…

Originea Răului - Capitolul 1

2011-12-02T14:32:52Z

Radu: /* SV40 */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Prolog==
Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

==Capitolul Întâi: poliomielita==

===Ce este poliomielita?===
Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

===Vaccinurile Salk şi Sabin===
Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

===Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?===
Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de servici? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât veţi putea controla singuri.

===Ce legătură au cu maimuţele?===
Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

===SV40===
Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumori. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multe dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…

Originea Răului - Capitolul 1

2011-12-02T14:15:43Z

Radu: /* SV40 */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Prolog==
Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

==Capitolul Întâi: poliomielita==

===Ce este poliomielita?===
Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

===Vaccinurile Salk şi Sabin===
Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

===Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?===
Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de servici? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât veţi putea controla singuri.

===Ce legătură au cu maimuţele?===
Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

===SV40===
Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumori. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multre dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…

Originea Răului - Capitolul 2

2011-11-21T21:19:54Z

Radu: /* SIV / HIV */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Doilea: SIDA==

=== SIV / HIV ===
SIV.

De acum sunteţi capabili să-l descifraţi singuri. “V” e pentru… virus! “S” pentru… maimuţă! “I” e pentru… imunodeficienţă. Virusul ImunoDeficienţei Maimuţelor. Pentru a-l distinge de un alt virus... HIV, virusul imunodeficienţei omului.

Aproape toate speciile de maimuţe africane sunt purtătoare ale unui propriu SIV: cimpanzei, maimuţe verzi africane, babuini, maimuţe mangabey. SIV şi HIV aparţin la aceeaşi familie de virus şi sunt foarte asemănătoare între ele. Dar pentru maimuţele africane, “SIV” nu este denumirea corectă, deoarece ele nu se îmbolnăvesc cu acest virus: nici o imunodeficienţă. Convieţuiesc de mii de ani în echilibru.

Maimuţele asiatice, în schimb, în mod natural nu sunt infectate cu SIV. S-a întâmplat într-un laborator ca un SIV al maimuţelor mangabey să se transmită maimuţelor asiatice : acestea s-au îmbolnăvit şi au murit, într-un mod ce aminteşte mult SIDA la om.

La om HIV este mortal practic la 100% din cazuri, semn că sistemul imunitar uman nu este obişnuit să gestioneze un astfel de virus. Nu cumva HIV reprezintă o nouă achiziţie din lumea maimuţelor?

Acum lucrurile se complică, deoarece la om există două HIV, diferite între ele. Sunt numite HIV-1 Şi HIV-2 (ce imaginaţie!). Primul, HIV-1 este responsabil pentru 99% din cazurile de SIDA din lume, celălalt, HIV-2, este în schimb localizat în Africa occidentală. Şi HIV-2 provoacă SIDA, dar cu timpuri de latenţă mai lungi şi pare a fi mai puţin transmisibil. Sunt atât de diferite între ele încât sunt necesare două teste distincte pentru individuarea prezenţei.

Dar acum soseşte exclusiva: HIV-2 este foarte asemănător cu SIV-ul maimuţelor mangabey. Se aseamănă atât de mult încât dacă duci unul dintre aceste virusuri într-un laborator şi nu le spui de unde l-ai luat, nu vor şti să-ţi spună dacă este uman sau de maimuţă. Şi pentru HIV-1 s-a descoperit o asemănare cu SIV-ul cimpanzeilor, dar nu prea mare. Suficient însă pentru a sugera că şi HIV-1 a trecut de la maimuţe la om.

===Teoria "trecerii naturale"===
Dar cum a reuşit să treacă de la maimuţe la om un virus care practic se transmite doar prin raporturi sexuale şi schimbul seringilor infectate? De ce râdeţi? La ce vă gândiţi?... Există o explicaţie mai simplă: în diferite regiuni ale Africii, maimuţele se mănâncă. Poate că ingestia de carne insuficient de gătită,... sau muşcătura unei maimuţe la momentul capturării... sau mult mai probabil la măcelărirea cărnii, cineva s-ar fi putut tăia permiţând astfel sângelui de maimuţă să intre în contact cu sângele uman. Este plauzibil.

Aceasta este teoria pasajului natural, acceptată de către majoritatea comunităţii ştiinţifice. Dar are un punct slab. De ce acum? În Africa maimuţele se mănâncă de când lumea, de ce nu au existat epidemii de SIDA înainte de anii ‘80? Cum se explică apariţia a două epidemii distincte în secolul al XX-lea?

===Vaccinurile antipolio şi originea SIDA===
“Ţinând cont că nenumărate mii de doze din vaccinul Salk produse în anii ’50 erau contaminate cu SV40, un virus al maimuţelor, ne întrebăm dacă ţesutul de rinichi de maimuţă nu ar putea fi sursa virusului SIDA la om” .

Astfel au scris Lecatsas şi Alexander, doi virusologi sud-africani, într-o revistă sud-africană în 1989. Dacă maimuţele utilizate pentru vaccinuri erau infectate cu SIV, nu s-ar fi putut observa deoarece maimuţele sunt asimptomatice, neprezentând nici un semn ce ar putea indica dacă sunt infectate şi doar în 1985 a fost dezvoltat un test pentru individuarea prezenţei acestui tip de virus.

“Cu toate că este simplu să presupunem şi chiar mai dificil să demonstrăm că vaccinul antipolio ar fi la originea infecţiei cu HIV la om, am fi tot pe atât de naivi să ignorăm posibilitatea”.

Realizaţi ce insinuează aceştia? E o ipoteză înfricoşătoare: se interoghează dacă lupta împotriva poliomielitei, una dintre cele mai mari cuceriri ale medicinei moderne, a sfârşit prin a provoca cea mai mare tragedie sanitară a erei contemporane.

Nu ştiu câtă pricepere aveţi cu numerele tragediei: SIDA a cauzat până acum moartea a 30 de milioane de persoane. Dacă sicriele ar fi alineate unul după altul s-ar construi o pasarelă în jurul Pământului. Mor de SIDA 3 milioane de persoane pe an, o persoană la fiecare 10 secunde. În unele ţări africane s-a ajuns la diminuarea speranţei de viaţă de 40 de ani. Dacă nu se face nimic, acolo, un copil care se naşte astăzi va muri probabil de SIDA, înainte de a împlini 30 de ani. Poate cea mai mare catastrofă sanitară cunoscută de umanitate. Crezi că e un lucru ce poate fi acceptat fără probleme? Nu, de fapt răspunsul urmă imediat în aceeaşi revistă.

===Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică===
“Să insinuăm că vaccinurile atenuate antipolio ar putea conţine virusul imunodeficienţei maimuţelor (SIV) (…) ar fi o imprudenţă periculoasă şi o speculaţie neştiinţifică. Studiile efectuate de către noi şi alţii nu au reuşit să izoleze nici un SIV din ţesuturile de rinichi de maimuţă proveniente de la maimuţe seropozitive. (…) În acest context, scrisori ca cea a lui Lecatsas (…) servesc doar pentru a dezinforma, confunda şi păcăli, nefiind de nici un ajutor eforturilor noastre şi internaţionale pentru atingerea obiectivului celei de a 41-a Reuniune a OMS, şi anume eliminarea mondială a poliomielitei...”

Speculaţie neştiinţifică. Periculoasă insinuare. Întrebare: dacă este o speculaţie neştiinţifică, de ce au făcut testele? Pentru că în 1985, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, fără prea multă publicitate, a testat vaccinurile produse din 1970 până astăzi pentru a controla prezenţa SIV. Nu l-a găsit. Şi vaccinurile înainte de 1970?

După care s-a efectuat şi un alt test în Japonia. Ohhttaaa!!! Eu glumesc, dar Ohta e într-adevăr numele cercetătorului japonez, care luând două maimuţe seropozitive a produs vaccinul urmărind procedeul modern de producţie. Rezultatul era liniştitor deoarece SIV se pierdea deja de la primii paşi, mulţumită mai ales folosirii unei anumite substanţe: tripsina. Deci vaccinurile antipolio moderne sunt sigure. Dar acelea produse cu tehnicile iniţiale de producţie?

Articolul conţinea o avertizare: “nu vor trebui utilizate la prepararea vaccinurilor maimuţe infectate în mod natural cu SIV”. Cum s-ar zice, da, noi nu am găsit urme de SIV, dar ascultaţi-ne, este mai bine să nu riscăm.

După care o periculoasă insinuare... dar articolul nu a fost tocmai scris într-o revistă de muzică rock! Dacă nu îşi fac aceste întrebări oamenii de ştiinţă, atunci cine?

Lecatsas şi Alexander nu au acceptat critica scriind iarăşi: “Ar fi naiv să ignorăm substanţiala posibilitate statistică a unei infecţii între specii, prin intermediul a milioane şi milioane de doze de vaccin, pe o perioadă de 40 de ani. Credem în libertatea de expresie şi în schimbul de idei ca un ingredient necesar progresului ştiinţific. Mai mult credem că mai devreme sau mai târziu, întrebările enunţate vor trebui discutate şi, sperăm, combătute.”

===Ipoteză doar teoretică===
Ipoteza lui Lecatsas şi Alexander rămâne oricum teoretică. Diverse studii indică faptul că originea HIV-1 este localizată în centrul Africii: în regiunea Congo, Rwanda, Burundi.

Urma cea mai veche de HIV la om este reprezentată de un ser recoltat în 1959, la Kinshasa. Au fost recoltate mai multe probe de sânge pentru un studiu despre malarie, în 1986 au fost testate şi o probă rezultă pozitivă la testul HIV.

Deci HIV era deja prezent la om în 1959 în Africa, şi nu în Statele Unite, unde a fost experimentat primul vaccin Salk şi nici în Uniunea Sovietică, unde a fost testat primul vaccin Sabin. Deci teoria vaccinului antipolio, cum a fost prezentată de Lecatsas, nu este adevărată…

…doar dacă nu au existat şi alte vaccinări, în Africa, înainte de 1959.

Originea Răului - Capitolul 1

2011-11-10T20:13:04Z

Radu: /* Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie? */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Prolog==
Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

==Capitolul Întâi: poliomielita==

===Ce este poliomielita?===
Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

===Vaccinurile Salk şi Sabin===
Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

===Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?===
Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de servici? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât veţi putea controla singuri.

===Ce legătură au cu maimuţele?===
Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

===SV40===
Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumoare. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multre dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…

Originea Răului - Capitolul 6

2011-11-09T14:30:27Z

Radu: /* Critici la teoria "pasajului" natural */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis că teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost uitate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont că acum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-au lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că pe aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 5

2011-11-06T17:18:39Z

Radu: /* Cercetările lui Hooper */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitoul al Cincilea: Râul==
===Alte teorii===
Ce înseamnă “Slim” în engleză? “Slab”... ajunge să ne gândim la produsele dietetice. Astfel chemau SIDA în Uganda, la jumătatea anilor ’80. “Slim”, pentru că SIDA, înainte de a ucide te slăbeşte.

“Slim” este şi titlul primei cărţi a lui Edward Hooper, un englez care narează manifestările iniţiale ale epidemiei de SIDA în Uganda. “Acum”, se întreabă Hooper, “de ce ugandezii folosesc un termen englez pentru această boală? E clar că şi pentru ei este nouă! Dar atunci, care este originea sa?”

Hooper analizează toate teoriile despre originea SIDA, de la cele mai ciudate la cele mai plauzibile. Una de exemplu spunea că HIV căzuse din coada unei comete în trecere.

O anumită perioadă circula aceea ce propunea HIV ca o creatură dintr-un laborator pentru arme bacteriologice. Haideţi, când aţi auzit-o pentru prima oară, aţi crezut-o un pic. În varianta cea mai cunoscută a acestei teorii, HIV a fost creat la sfârşitul anilor şaptezeci într-un laborator militar american. Scopul? Decimarea negrilor, homosexualilor, a păcătoşilor.

Există o altă versiune a acestei teorii: ea propune ca HIV să fi fost inventat de către nazişti în cel de al Doilea Război Mondial. După această teorie, virusul HIV, numit de către nazişti Virusul Q, pentru a nu-l confunda cu AH.I.FAU, Hei Führer!, ar fi fost kreat într-un laborator german pentru exterminare armată americană, care după cum se ştie e compusă exclusiv din homosexuali. Deci s-a umplut un avion pentru a pomparda Statele Unite. Când avion ajuns deasupra Africii... bineînţeles strada cea mai scurtă pentru a ajunge în Statele Unite... păi, ghinion, avion kăzut, şi deci infectat Africa. Şi laboratorul din Germania? Următoarea zi, păi, ghinion, aviaţia engleză pompardat laborator în Germania şi de aceea epidemia începută doar în Africa.

Celelalte teorii sunt mai credibile şi mai neliniştitoare. Una de exemplu pune atenţia pe experimentele cu sânge de maimuţă. În încercarea vindecării neurosifilisului se injecta direct bolnavilor sânge de cimpanzeu: metoda ideală pentru transmiterea unui virus ca HIV!

Un alt studiu aminteşte injecţiile cu bucăţele de testicole de maimuţă în scrot şi în muşchiul abdominal rect, ca stimul sexual. Un obicei, se pare, destul de întâlnit la începutul secolului, dar puţin documentat. Cine ştie dacă funcţiona...

Mai apoi Hooper înfruntă teoria transferului natural. Dar şi el îşi face aceeaşi întrebare. De ce acum? În 1992 citeşte articolul lui Curtis şi astfel începe a se interesa de teoria vaccinului oral antipolio. Şi ce descoperă?

===Cercetările lui Hooper===
Înainte de toate este Hooper cel ce descoperă că marinarul din Manchester nici măcar nu a fost în Africa, ci locul cel mai îndepărtat în care a ajuns a fost strâmtoarea Gibraltar.

Mai târziu reuşeşte să descopere că operaţiunile de vaccinare au cuprins un număr mult mai ridicat de persoane. Nu 300'000 de persoane, precum descoperit de Curtis, ci mai bine de un milion de persoane au fost vaccinate între 1957 şi 1960 în 28 de campanii diferite între Congo, Rwanda şi Burundi.

Hooper cercetează în diferite arhive din jurul lumii. Însă în arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bruxelles, care ar trebui să conţină documentaţia administraţiei coloniale din Congo belgian, dosarele dintre octombrie 1956 şi iulie 1958, lipsesc. Dintre documentele succesive celor lipsă din arhivă, o parte din corespondenţa dintre Belgia şi responsabilii sanitari din Congo priveşte în mod straniu siguranţa vaccinului Koprowski, ţinând cont că se dezvoltă des mici epidemii de poliomielită succesive vaccinărilor. Câteva dintre aceste rezerve sunt chiar publicate în revistele ştiinţifice ale epocii.

Şi ce să mai spunem de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care în mai multe ocazii a precizat că nu a oferit nici un consens experimentării, luând bineînţeles distanţă. Ba chiar într-un document datat 1958 se afirmă că vaccinările efectuate în Congo sunt un exemplu clar de cum nu trebuie efectuate experimentările.

Mai mult, acele vaccinări erau practic inutile pentru că majoritatea populaţiei africane era imunizată în mod natural la naştere. Credeţi oare că autorităţile belgiene din Congo au întrebat fiecare african: “Mă scuzaţi, acesta este un vaccin experimental, nu suntem cu adevărat siguri că funcţionează şi nu suntem nici măcar siguri că este de încredere. Dumneavoastră probabil nici nu aveţi măcar nevoie, însă acceptaţi să luaţi parte la acest experiment pentru binele ţărilor occidentale?”

Ok, ştiu, nu pot face un caz. Pe timpul lui Koprowski, etica experimentării făcea primii săi paşi. Acum aceste lucruri nu se mai întâmplă. Dar atunci de ce în 1985 Koprowski a experimentat în Argentina un vaccin antirabic pe vaci, fără autorizaţia autorităţilor competente şi fără să avertizeze ţăranii şi populaţia locală care au continuat să bea laptele acelor vaci? Dar dacă intrăm pe acest subiect ne prinde noaptea şi nu vă povestesc toată istoria.

===Cimpanzei===
Dar mai este o adevărată problemă pentru teorie. Până la cazul SV40 au fost utilizate maimuţe asiatice, corect? După care s-a trecut la utilizarea maimuţelor verzi africane. În unele cazuri rare au fost folosiţi babuinii. Însă strămoşii lui HIV-1 şi HIV-2 se găsesc în cimpanzei şi în maimuţele mangabey, care nu s-au utilizat niciodată la producerea vaccinurilor. Deci teoria nu este adevărată. Punct.

Dar suntem siguri că cimpanzeii şi maimuţele mangabey nu au fost vreodată uzate? Sabin, de exemplu, a fost întotdeauna explicit, specificând întotdeauna specia de maimuţă folosită. Koprowski... În articolele sale din acea epocă, Koprowski nu precizează niciodată tipul de maimuţă utilizat.

Nimeni nu l-a întrebat pe Koprowski ce tip de maimuţă a utilizat? Koprowski a schimbat trei versiuni: maimuţe indiane, maimuţe verzi africane, maimuţe filipineze. “Documentele laboratorului s-au rătăcit când au fost mutate”, textuale cuvinte ale lui Koprowski. S-ar fi putut folosi cu adevărat cimpanzei la producerea vaccinului Koprowski?

Şi aici avem o altă lovitură de teatru: Curtis, ca şi Pascal, au subliniat existenţa în 1958 a unei mari colonii de cimpanzei în Congo belgian. Hooper descoperă din diferite surse că în acea colonie fuseseră adunaţi mai bine de 400 de cimpanzei: cea mai mare colonie de cimpanzei creată în lume, la completa dispoziţie a Dr. Koprowski. Pentru a produce vaccinul antipolio? Oficial pentru a testa vaccinul său pe cimpanzei, test absolut inutil (dar nu vom contempla aspectul drepturilor animalelor: în acea epocă nu se respectau drepturile africanilor, să ne imaginăm cele ale animalelor). Numărul lor este oricum disproporţionat.

Într-un document se precizează că rinichi de cimpanzei au fost expediaţi către Statele Unite, pentru a produce culturi de ţesut din rinichi de cimpanzeu, însă pentru o altă cercetare, despre hepatită. Deci fuseseră deja uzate culturi de rinichi de cimpanzeu. Dar care ar fi fost motivele pentru a nu le utiliza şi în producerea de vaccin antipolio? Dacă am întreba un oarecare virolog din acea epocă va spune: preţul. Era mai scump să obţii rinichi de cimpanzeu decât rinichii maimuţelor inferioare. Dar dacă am la dispoziţie 400 de cimpanzei!

Pascal ipotiza chiar că numele vaccinului, CHAT, ar putea semnifica “CHimpanzee ATtenuated”…

===Experimentări în Africa===
De acord. Admitem acum că teoria vaccinului oral antipolio este adevărată: s-a găsit o explicaţie pentru epidemia de HIV-1. Dar cum se explică epidemia de HIV-2? Păi, Koprowski nu era chiar unicul care îşi testa vaccinurile în Africa. Într-un test efectuat în Maroc în 1953 aproape şase mii de copii au fost vaccinaţi cu un presupus vaccin antipolio care după doi ani s-a arătat a fi un virus parazit al iepurilor, din fericire inofensiv la om.

Mai era şi Pierre Lépine, de la Institutul Pasteur, care făcea experimente. Unul a fost înregistrat la Mitzic în 1957. Unde se găseşte Mitzic? În Serbia? Nu, se găseşte în Gabon. Două mii de persoane au fost vaccinate în câteva zile şi singura referinţă la test din literatura ştiinţifică sunt două rânduri la sfârşitul unui articol ce vorbeşte despre altceva.

Uite că în 1994 în regiunea Gabon se descoperă existenţa unei alte epidemii de SIDA, independentă de HIV-1 şi de HIV-2. HIV-3? Nu, pentru că la o analiză mai profundă se descoperă că acest nou virus aparţine totuşi familiei de SIV a cimpanzeilor, deci este puţin asemănător cu HIV-1 normal, acela regăsit în toată lumea. Dar un lucru este clar: este vorba de un pasaj independent de la cimpanzei la om.

Prima urmă la om a acestei versiuni particulare de HIV-1 este datată 1962, prin cazul marinarului norvegian. Dar nu era din Manchester marinarul? Nu acel marinar, altul! Un alt marinar care a fost în Camerun între 1961 şi 1962, care a contractat HIV, l-a transmis soţiei şi fiicei şi toată familia a murit de SIDA în 1976. Sângele a fost conservat şi în 1997 s-a descoperit că virusul marinarului norvegian era tocmai acest HIV-1.

Dar ţinând cont că primele cazuri de HIV-2 se înregistrează printre câţiva veterani portughezi, care luptaseră în Africa pe la jumătatea anilor şaizeci, nu este posibil ca portughezii să lucreze la dezvoltarea unei versiuni proprii a vaccinului în Africa Occidentală, utilizând de exemplu maimuţe mangabey?

===Râul===
Edward Hooper, “Râul. O călătorie către izvorul de HIV şi SIDA”, 1999. Zece ani de cercetări. Mii de documente consultate prin zeci de arhive americane, europene, africane. Sute de ore de interviuri. Totul publicat de către una dintre cele mai mari edituri din lume. Nu putea fi ignorat cum s-a făcut cu Pascal, şi nu putea fi lichidat cu un proces ca pe Curtis. Sunt mai bine de o mie de pagini: o frumoasă cărămidă!

Originea Răului - Capitolul 4

2011-11-06T16:11:08Z

Radu: /* Lovitura de teatru */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest tânăr fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că tânărul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domeniul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 4

2011-11-06T15:36:40Z

Radu: /* Marinarul din Manchester */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest tânăr fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că tânărul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 4

2011-11-06T15:28:49Z

Radu: /* Marinarul din Manchester */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 4

2011-11-06T15:26:35Z

Radu: /* Marinarul din Manchester */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un tânăr de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 3

2011-10-31T22:15:01Z

Radu: /* Hilary Koprowski */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunzării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o dea chiar acolo Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 2

2011-10-31T19:12:58Z

Radu: /* SIV / HIV */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Doilea: SIDA==

=== SIV / HIV ===
SIV.

De acum sunteţi capabili să-l descifraţi singuri. “V” e pentru… virus! “S” pentru… maimuţă! “I” e pentru… imunodeficienţă. Virusul ImunoDeficienţei Maimuţelor. Pentru a-l distinge de un alt virus... HIV, virusul imunodeficienţei omului.

Aproape toate speciile de maimuţe africane sunt purtătoare ale unui propriu SIV: cimpanzei, maimuţe verzi africane, babuini, maimuţe mangabey. SIV şi HIV aparţin la aceeaşi familie de virus şi sunt foarte asemănătoare între ele. Dar pentru maimuţele africane, “SIV” nu este denumirea corectă, deoarece ele nu se îmbolnăvesc cu acest virus: nici o imunodeficienţă. Convieţuiesc de mii de ani în echilibru.

Maimuţele asiatice, în schimb, în mod natural nu sunt infectate cu SIV. S-a întâmplat într-un laborator ca un SIV al maimuţelor mangabey să se transmită maimuţelor asiatice : acestea s-au îmbolnăvit şi au murit, într-un mod ce aminteşte mult SIDA la om.

La om HIV este mortal practic la 100% din cazuri, semn că sistemul imunitar uman nu este obişnuit să gestioneze un astfel de virus. Nu cumva HIV reprezintă o nouă achiziţie din lumea maimuţelor?

Acum lucrurile se complică, deoarece la om există două HIV, diferite între ele. Sunt numite HIV-1 Şi HIV-2 (ce imaginaţie!). Primul, HIV-1 este responsabil pentru 99% din cazurile de SIDA din lume, celălalt, HIV-2, este în schimb localizat în Africa occidentală. Şi HIV-2 provoacă SIDA, dar cu timpuri de latenţă mai lungi şi pare a fi mai puţin transmisibil. Sunt atât de diferite între ele încât sunt necesare două teste distincte pentru individuarea prezenţei.

Dar acum soseşte exclusiva: HIV-2 este foarte asemănător cu SIV-ul maimuţelor mangabey. Se aseamănă atât de mult încât dacă duci unul dintre aceste virusuri într-un laborator şi nu le spui de unde l-ai luat, nu vor ştii să-ţi spună dacă este uman sau de maimuţă. Şi pentru HIV-1 s-a descoperit o asemănare cu SIV-ul cimpanzeilor, dar nu prea mare. Suficient însă pentru a sugera că şi HIV-1 a trecut de la maimuţe la om.

===Teoria "trecerii naturale"===
Dar cum a reuşit să treacă de la maimuţe la om un virus care practic se transmite doar prin raporturi sexuale şi schimbul seringilor infectate? De ce râdeţi? La ce vă gândiţi?... Există o explicaţie mai simplă: în diferite regiuni ale Africii, maimuţele se mănâncă. Poate că ingestia de carne insuficient de gătită,... sau muşcătura unei maimuţe la momentul capturării... sau mult mai probabil la măcelărirea cărnii, cineva s-ar fi putut tăia permiţând astfel sângelui de maimuţă să intre în contact cu sângele uman. Este plauzibil.

Aceasta este teoria pasajului natural, acceptată de către majoritatea comunităţii ştiinţifice. Dar are un punct slab. De ce acum? În Africa maimuţele se mănâncă de când lumea, de ce nu au existat epidemii de SIDA înainte de anii ‘80? Cum se explică apariţia a două epidemii distincte în secolul al XX-lea?

===Vaccinurile antipolio şi originea SIDA===
“Ţinând cont că nenumărate mii de doze din vaccinul Salk produse în anii ’50 erau contaminate cu SV40, un virus al maimuţelor, ne întrebăm dacă ţesutul de rinichi de maimuţă nu ar putea fi sursa virusului SIDA la om” .

Astfel au scris Lecatsas şi Alexander, doi virusologi sud-africani, într-o revistă sud-africană în 1989. Dacă maimuţele utilizate pentru vaccinuri erau infectate cu SIV, nu s-ar fi putut observa deoarece maimuţele sunt asimptomatice, neprezentând nici un semn ce ar putea indica dacă sunt infectate şi doar în 1985 a fost dezvoltat un test pentru individuarea prezenţei acestui tip de virus.

“Cu toate că este simplu să presupunem şi chiar mai dificil să demonstrăm că vaccinul antipolio ar fi la originea infecţiei cu HIV la om, am fi tot pe atât de naivi să ignorăm posibilitatea”.

Realizaţi ce insinuează aceştia? E o ipoteză înfricoşătoare: se interoghează dacă lupta împotriva poliomielitei, una dintre cele mai mari cuceriri ale medicinei moderne, a sfârşit prin a provoca cea mai mare tragedie sanitară a erei contemporane.

Nu ştiu câtă pricepere aveţi cu numerele tragediei: SIDA a cauzat până acum moartea a 30 de milioane de persoane. Dacă sicriele ar fi alineate unul după altul s-ar construi o pasarelă în jurul Pământului. Mor de SIDA 3 milioane de persoane pe an, o persoană la fiecare 10 secunde. În unele ţări africane s-a ajuns la diminuarea speranţei de viaţă de 40 de ani. Dacă nu se face nimic, acolo, un copil care se naşte astăzi va muri probabil de SIDA, înainte de a împlini 30 de ani. Poate cea mai mare catastrofă sanitară cunoscută de umanitate. Crezi că e un lucru ce poate fi acceptat fără probleme? Nu, de fapt răspunsul urmă imediat în aceeaşi revistă.

===Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică===
“Să insinuăm că vaccinurile atenuate antipolio ar putea conţine virusul imunodeficienţei maimuţelor (SIV) (…) ar fi o imprudenţă periculoasă şi o speculaţie neştiinţifică. Studiile efectuate de către noi şi alţii nu au reuşit să izoleze nici un SIV din ţesuturile de rinichi de maimuţă proveniente de la maimuţe seropozitive. (…) În acest context, scrisori ca cea a lui Lecatsas (…) servesc doar pentru a dezinforma, confunda şi păcăli, nefiind de nici un ajutor eforturilor noastre şi internaţionale pentru atingerea obiectivului celei de a 41-a Reuniune a OMS, şi anume eliminarea mondială a poliomielitei...”

Speculaţie neştiinţifică. Periculoasă insinuare. Întrebare: dacă este o speculaţie neştiinţifică, de ce au făcut testele? Pentru că în 1985, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, fără prea multă publicitate, a testat vaccinurile produse din 1970 până astăzi pentru a controla prezenţa SIV. Nu l-a găsit. Şi vaccinurile înainte de 1970?

După care s-a efectuat şi un alt test în Japonia. Ohhttaaa!!! Eu glumesc, dar Ohta e într-adevăr numele cercetătorului japonez, care luând două maimuţe seropozitive a produs vaccinul urmărind procedeul modern de producţie. Rezultatul era liniştitor deoarece SIV se pierdea deja de la primii paşi, mulţumită mai ales folosirii unei anumite substanţe: tripsina. Deci vaccinurile antipolio moderne sunt sigure. Dar acelea produse cu tehnicile iniţiale de producţie?

Articolul conţinea o avertizare: “nu vor trebui utilizate la prepararea vaccinurilor maimuţe infectate în mod natural cu SIV”. Cum s-ar zice, da, noi nu am găsit urme de SIV, dar ascultaţi-ne, este mai bine să nu riscăm.

După care o periculoasă insinuare... dar articolul nu a fost tocmai scris într-o revistă de muzică rock! Dacă nu îşi fac aceste întrebări oamenii de ştiinţă, atunci cine?

Lecatsas şi Alexander nu au acceptat critica scriind iarăşi: “Ar fi naiv să ignorăm substanţiala posibilitate statistică a unei infecţii între specii, prin intermediul a milioane şi milioane de doze de vaccin, pe o perioadă de 40 de ani. Credem în libertatea de expresie şi în schimbul de idei ca un ingredient necesar progresului ştiinţific. Mai mult credem că mai devreme sau mai târziu, întrebările enunţate vor trebui discutate şi, sperăm, combătute.”

===Ipoteză doar teoretică===
Ipoteza lui Lecatsas şi Alexander rămâne oricum teoretică. Diverse studii indică faptul că originea HIV-1 este localizată în centrul Africii: în regiunea Congo, Rwanda, Burundi.

Urma cea mai veche de HIV la om este reprezentată de un ser recoltat în 1959, la Kinshasa. Au fost recoltate mai multe probe de sânge pentru un studiu despre malarie, în 1986 au fost testate şi o probă rezultă pozitivă la testul HIV.

Deci HIV era deja prezent la om în 1959 în Africa, şi nu în Statele Unite, unde a fost experimentat primul vaccin Salk şi nici în Uniunea Sovietică, unde a fost testat primul vaccin Sabin. Deci teoria vaccinului antipolio, cum a fost prezentată de Lecatsas, nu este adevărată…

…doar dacă nu au existat şi alte vaccinări, în Africa, înainte de 1959.

Categoria:Originea Răului

2011-10-30T17:59:48Z

Radu: Creata pagina con 'Categoria:L'origine del Male'

[[Categoria:L'origine del Male]]

Originea Raului

2011-10-30T17:56:25Z

Radu:

<big>Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}__NOTOC__

'''Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)'''

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

==Cuprins==

===[[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]===
===[[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce este poliomielita?|Ce este poliomielita?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Vaccinurile Salk şi Sabin|Vaccinurile Salk şi Sabin]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?|Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce legătură au cu maimuţele?|Ce legătură au cu maimuţele?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#SV40|SV40]]
===[[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolul al Doilea: SIDA]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 2#SIV / HIV|SIV / HIV]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Teoria "trecerii naturale"|Teoria "trecerii naturale"]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Vaccinurile antipolio şi originea SIDA|Vaccinurile antipolio şi originea SIDA]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică|Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Ipoteză doar teoretică|Ipoteză doar teoretică]]

===[[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Vaccinările în coloniile belgiene|Vaccinările în coloniile belgiene]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Hilary Koprowski|Hilary Koprowski]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Aţi publica sau nu?|Aţi publica sau nu?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Tom Curtis|Tom Curtis]]
===[[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolul al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Louis Pascal|Louis Pascal]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Reacţia lumii ştiinţifice|Reacţia lumii ştiinţifice]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Institutul Wistar|Institutul Wistar]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Marinarul din Manchester|Marinarul din Manchester]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Procesul legal împotriva lui Curtis|Procesul legal împotriva lui Curtis]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Lovitura de teatru|Lovitura de teatru]]

===[[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolul al Cincilea: râul]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Alte teorii|Alte teorii]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cercetările lui Hooper|Cercetările lui Hooper]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cimpanzei|Cimpanzei]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Experimentări în Africa|Experimentări în Africa]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Râul|Râul]]

===[[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Bill Hamilton|Bill Hamilton]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Royal Society|Royal Society]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Critici la teoria "pasajului" natural|Critici la teoria "pasajului" natural]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Teoria seringilor nesterilizate|Teoria seringilor nesterilizate]]
===[[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Vechile vaccinuri|Vechile vaccinuri]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Cine decide?|Cine decide?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Final|Final]]

L'origine del Male - Traduzioni

2011-10-29T17:37:09Z

Radu: /* Română */

<big>Storia di una controversa teoria sull'origine dell'AIDS</big>
{{Navigazione|L'origine del Male}}

{{TOCright}}
==Versione italiana==

<big>L'origine del Male</big>

'''Storia di una controversa teoria sull'origine dell'AIDS'''

Un documentario teatrale di Christian Biasco (2005)

* [[L'origine del Male]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 1|Capitolo Primo: poliomielite]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 2|Capitolo Secondo: AIDS]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 3|Capitolo Terzo: Congo Belga]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 4|Capitolo Quarto: soppressione di dissenso]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 5|Capitolo Quinto: il fiume]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 6|Capitolo Sesto: Royal Society]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 7|Capitolo Settimo: finale]]
* [[L'origine del Male - Il tema|Tema]]
* [[L'origine del Male - La sinossi|Sinossi]]
* [[L'origine del Male - Le date dello spettacolo|Calendario]]
* [[L'origine del Male - Rassegna stampa|Stampa]]

==English version==

<big>Seeds of Doom</big>

'''Story of a controversial theory about the origin of AIDS'''

A theatrical documentary written by Christian Biasco (2005)

''English version by Stephen Smith''

* [[Seeds of Doom]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 1|Chapter 1: Poliomyelitis]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 2|Chapter 2: AIDS]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 3|Chapter 3: Belgian Congo]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 4|Chapter 4: Suppression of Dissent]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 5|Chapter 5: The River]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 6|Chapter 6: The Royal Society]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 7|Chapter 7: Finale]]
* [[Seeds of Doom - Bibliography|Bibliography]]

==Versión en castellano==

<big>El origen del Mal</big>

'''Historia de una teoría controvertida sobre el origen del SIDA'''

Un documental teatral de Christian Biasco (2005)

''Traducción de [[Utente:El Guisante Pensante|Xaviera Torres]]''

* [[El origen del Mal]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 1|Primer capítulo: poliomielitis]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 2|Segundo capitulo: SIDA]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 3|Tercer capitulo: El Congo Belga]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 4|Cuarto capítulo: supresión de disenso]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 5|Quinto capítulo: El Río]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 6|Sexto capítulo: Royal Society]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 7|Séptimo capítulo: final…]]

==Română==
<big>Originea Răului</big>

'''Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA'''

Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

* [[Originea Răului]]
** [[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]
** [[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]
** [[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolul al Doilea: SIDA]]
** [[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]
** [[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolul al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]
** [[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolul al Cincilea: râul]]
** [[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]
** [[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]

Originea Răului

2011-10-29T17:34:06Z

Radu: /* Capitolo al Cincilea: râul */

Originea Răului

2011-10-29T17:33:33Z

Radu: /* Capitolo al Patrulea: Suprimarea disidenţei */

<big>Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}__NOTOC__

'''Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)'''

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

==Cuprins==

===[[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]===
===[[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce este poliomielita?|Ce este poliomielita?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Vaccinurile Salk şi Sabin|Vaccinurile Salk şi Sabin]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?|Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce legătură au cu maimuţele?|Ce legătură au cu maimuţele?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#SV40|SV40]]
===[[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolul al Doilea: SIDA]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 2#SIV / HIV|SIV / HIV]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Teoria "trecerii naturale"|Teoria "trecerii naturale"]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Vaccinurile antipolio şi originea SIDA|Vaccinurile antipolio şi originea SIDA]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică|Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Ipoteză doar teoretică|Ipoteză doar teoretică]]

===[[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Vaccinările în coloniile belgiene|Vaccinările în coloniile belgiene]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Hilary Koprowski|Hilary Koprowski]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Aţi publica sau nu?|Aţi publica sau nu?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Tom Curtis|Tom Curtis]]
===[[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolul al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Louis Pascal|Louis Pascal]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Reacţia lumii ştiinţifice|Reacţia lumii ştiinţifice]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Institutul Wistar|Institutul Wistar]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Marinarul din Manchester|Marinarul din Manchester]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Procesul legal împotriva lui Curtis|Procesul legal împotriva lui Curtis]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Lovitura de teatru|Lovitura de teatru]]

===[[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolo al Cincilea: râul]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Alte teorii|Alte teorii]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cercetările lui Hooper|Cercetările lui Hooper]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cimpanzei|Cimpanzei]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Experimentări în Africa|Experimentări în Africa]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Râul|Râul]]
===[[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Bill Hamilton|Bill Hamilton]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Royal Society|Royal Society]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Critici la teoria "pasajului" natural|Critici la teoria "pasajului" natural]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Teoria seringilor nesterilizate|Teoria seringilor nesterilizate]]
===[[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Vechile vaccinuri|Vechile vaccinuri]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Cine decide?|Cine decide?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Final|Final]]

Originea Răului

2011-10-29T17:32:44Z

Radu: /* Capitolo al Doilea: SIDA */

<big>Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}__NOTOC__

'''Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)'''

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

==Cuprins==

===[[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]===
===[[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce este poliomielita?|Ce este poliomielita?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Vaccinurile Salk şi Sabin|Vaccinurile Salk şi Sabin]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?|Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce legătură au cu maimuţele?|Ce legătură au cu maimuţele?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#SV40|SV40]]
===[[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolul al Doilea: SIDA]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 2#SIV / HIV|SIV / HIV]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Teoria "trecerii naturale"|Teoria "trecerii naturale"]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Vaccinurile antipolio şi originea SIDA|Vaccinurile antipolio şi originea SIDA]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică|Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Ipoteză doar teoretică|Ipoteză doar teoretică]]

===[[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Vaccinările în coloniile belgiene|Vaccinările în coloniile belgiene]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Hilary Koprowski|Hilary Koprowski]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Aţi publica sau nu?|Aţi publica sau nu?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Tom Curtis|Tom Curtis]]
===[[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolo al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Louis Pascal|Louis Pascal]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Reacţia lumii ştiinţifice|Reacţia lumii ştiinţifice]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Institutul Wistar|Institutul Wistar]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Marinarul din Manchester|Marinarul din Manchester]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Procesul legal împotriva lui Curtis|Procesul legal împotriva lui Curtis]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Lovitura de teatru|Lovitura de teatru]]
===[[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolo al Cincilea: râul]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Alte teorii|Alte teorii]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cercetările lui Hooper|Cercetările lui Hooper]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cimpanzei|Cimpanzei]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Experimentări în Africa|Experimentări în Africa]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Râul|Râul]]
===[[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Bill Hamilton|Bill Hamilton]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Royal Society|Royal Society]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Critici la teoria "pasajului" natural|Critici la teoria "pasajului" natural]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Teoria seringilor nesterilizate|Teoria seringilor nesterilizate]]
===[[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Vechile vaccinuri|Vechile vaccinuri]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Cine decide?|Cine decide?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Final|Final]]

Originea Răului - Capitolul 1

2011-10-28T21:29:27Z

Radu: /* Prolog */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Prolog==
Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

==Capitolul Întâi: poliomielita==

===Ce este poliomielita?===
Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

===Vaccinurile Salk şi Sabin===
Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

===Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?===
Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de servici? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât ve-ţi putea controla singuri.

===Ce legătură au cu maimuţele?===
Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

===SV40===
Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumoare. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multre dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…

L'origine del Male - Traduzioni

2011-10-28T20:32:34Z

Radu: /* Română */

<big>Storia di una controversa teoria sull'origine dell'AIDS</big>
{{Navigazione|L'origine del Male}}

{{TOCright}}
==Versione italiana==

<big>L'origine del Male</big>

'''Storia di una controversa teoria sull'origine dell'AIDS'''

Un documentario teatrale di Christian Biasco (2005)

* [[L'origine del Male]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 1|Capitolo Primo: poliomielite]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 2|Capitolo Secondo: AIDS]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 3|Capitolo Terzo: Congo Belga]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 4|Capitolo Quarto: soppressione di dissenso]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 5|Capitolo Quinto: il fiume]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 6|Capitolo Sesto: Royal Society]]
** [[L'origine del Male - Capitolo 7|Capitolo Settimo: finale]]
* [[L'origine del Male - Il tema|Tema]]
* [[L'origine del Male - La sinossi|Sinossi]]
* [[L'origine del Male - Le date dello spettacolo|Calendario]]
* [[L'origine del Male - Rassegna stampa|Stampa]]

==English version==

<big>Seeds of Doom</big>

'''Story of a controversial theory about the origin of AIDS'''

A theatrical documentary written by Christian Biasco (2005)

''English version by Stephen Smith''

* [[Seeds of Doom]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 1|Chapter 1: Poliomyelitis]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 2|Chapter 2: AIDS]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 3|Chapter 3: Belgian Congo]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 4|Chapter 4: Suppression of Dissent]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 5|Chapter 5: The River]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 6|Chapter 6: The Royal Society]]
** [[Seeds of Doom - Chapter 7|Chapter 7: Finale]]
* [[Seeds of Doom - Bibliography|Bibliography]]

==Versión en castellano==

<big>El origen del Mal</big>

'''Historia de una teoría controvertida sobre el origen del SIDA'''

Un documental teatral de Christian Biasco (2005)

''Traducción de [[Utente:El Guisante Pensante|Xaviera Torres]]''

* [[El origen del Mal]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 1|Primer capítulo: poliomielitis]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 2|Segundo capitulo: SIDA]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 3|Tercer capitulo: El Congo Belga]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 4|Cuarto capítulo: supresión de disenso]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 5|Quinto capítulo: El Río]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 6|Sexto capítulo: Royal Society]]
** [[El origen del Mal - Capítulo 7|Séptimo capítulo: final…]]

==Română==
<big>Originea Răului</big>

'''Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA'''

Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

* [[Originea Răului]]
** [[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]
** [[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]
** [[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolo al Doilea: SIDA]]
** [[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]
** [[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolo al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]
** [[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolo al Cincilea: râul]]
** [[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]
** [[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]

Originea Răului

2011-10-28T20:25:49Z

Radu:

<big>Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}__NOTOC__

'''Un documentar teatral de Christian Biasco (2005)'''

''Traducerea şi adaptarea: Radu Trofin - [http://www.TurismoAssociati.it]''

==Cuprins==

===[[Originea Răului - Capitolul 1#Prolog|Prolog]]===
===[[Originea Răului - Capitolul 1|Capitolul Întâi: poliomielita]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce este poliomielita?|Ce este poliomielita?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Vaccinurile Salk şi Sabin|Vaccinurile Salk şi Sabin]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?|Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#Ce legătură au cu maimuţele?|Ce legătură au cu maimuţele?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 1#SV40|SV40]]
===[[Originea Răului - Capitolul 2|Capitolo al Doilea: SIDA]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 2#SIV / HIV|SIV / HIV]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Teoria "trecerii naturale"|Teoria "trecerii naturale"]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Vaccinurile antipolio şi originea SIDA|Vaccinurile antipolio şi originea SIDA]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică|Periculoasă imprudenţă şi speculaţie neştiinţifică]]
* [[Originea Răului - Capitolul 2#Ipoteză doar teoretică|Ipoteză doar teoretică]]
===[[Originea Răului - Capitolul 3|Capitolul al Treilea: Congo-ul belgian]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Vaccinările în coloniile belgiene|Vaccinările în coloniile belgiene]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Hilary Koprowski|Hilary Koprowski]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Aţi publica sau nu?|Aţi publica sau nu?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 3#Tom Curtis|Tom Curtis]]
===[[Originea Răului - Capitolul 4|Capitolo al Patrulea: Suprimarea disidenţei]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Louis Pascal|Louis Pascal]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Reacţia lumii ştiinţifice|Reacţia lumii ştiinţifice]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Institutul Wistar|Institutul Wistar]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Marinarul din Manchester|Marinarul din Manchester]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Procesul legal împotriva lui Curtis|Procesul legal împotriva lui Curtis]]
* [[Originea Răului - Capitolul 4#Lovitura de teatru|Lovitura de teatru]]
===[[Originea Răului - Capitolul 5|Capitolo al Cincilea: râul]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Alte teorii|Alte teorii]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cercetările lui Hooper|Cercetările lui Hooper]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Cimpanzei|Cimpanzei]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Experimentări în Africa|Experimentări în Africa]]
* [[Originea Răului - Capitolul 5#Râul|Râul]]
===[[Originea Răului - Capitolul 6|Capitolul al Şaselea: Royal Society]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Bill Hamilton|Bill Hamilton]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Royal Society|Royal Society]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Critici la teoria "pasajului" natural|Critici la teoria "pasajului" natural]]
* [[Originea Răului - Capitolul 6#Teoria seringilor nesterilizate|Teoria seringilor nesterilizate]]
===[[Originea Răului - Capitolul 7|Capitolul al Şaptelea: final]]===
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Vechile vaccinuri|Vechile vaccinuri]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Cine decide?|Cine decide?]]
* [[Originea Răului - Capitolul 7#Final|Final]]

Originea Răului - Capitolul 7

2011-10-28T20:04:30Z

Radu: /* Vechile vaccinuri */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaptelea: final==
===Vechile vaccinuri===
Contestarea finală a teoriei vaccinului oral antipolio se baza în mod esenţial pe analiza vechilor vaccinuri ale lui Koprowski. Dar de unde apăruseră? Câteva erau conservate în Statele Unite, altele în Europa.

Curtis tocmai din 1992, le descoperise existenţa şi ceruse în mai multe rânduri să fie testate, dar grupul de esperţi de la Institutul Wistar consideră că testele ar fi fost: "laborioase, scumpe şi neconcludente". Pentru care motiv? Poate pentru că nici un eşantion nu avea o relaţie directă cu vaccinările din Congo, ţinând cont că era vorba de loturi originale, deci care nu au fost încă amplificate în rinichi de maimuţă sau cimpanzeu? În orice caz teoria nu prevedea ca toate vaccinurile să fi fost contaminate şi mai mult, după 40 de ani era posibil ca să nu se mai găsească urme de HIV.

Martin ca şi Hooper au scris către Nature pentru a contesta rezultatele. Ghiciţi? Nici una dintre cele două scrisori nu a fost acceptată. Hooper se pronunţă acum sigur că originea SIDA stă în vaccinurile antipolio folosite în Africa şi acuză lumea ştiinţifică că ascunde adevărul. Comunitatea ştiinţifică continuă să repete că teoria nu are pe ce se baza şi că reprezintă o ameninţare pentru campaniile de vaccinări.

===Cine decide?===
"O lecţie pe care trebuie să o învăţăm din această istorie este că teoria e plauzibilă şi că e deci necesară prudenţa înainte de a introduce un tratament medical derivat din ţesut animal, ca şi vaccinurile vii, atenuate şi xenotransplanturile". Astfel se încheia meetingul de la Royal Society în 2000.

Vaccinurile moderne sunt încă produse folosind rinichi de maimuţă. Vreau poate să spun că vaccinurile antipolio moderne sunt periculoase? Nu. Chiar dacă poate că ar fi mai potrivită utilizarea altor tehnici de producţie, cred oricum că experienţa câştigată în 50 de ani le-a făcut foarte sigure. În nici un caz nu doresc ca această muncă să fie utilizată pentru a spune că vaccinările sunt un rău. Tocmai mulţumită vaccinurilor, poliomielita aproape că nu mai există.

Dar există alte situaţii în care se cere prudenţă. Ingineria genetică, clonarea, alimente transgenice, noi tehnologii, noi medicamente, xenotransplanturi: transplante de organe animale la om. Cine decide când este riscul acceptabil? Şi cum? Eu cred că, oricum, astfel de decizii aparţin colectivităţii, nu grupurilor scrupuloase de cercetători.

===Final===
Dar dacă teoria ar rezulta adevărată, ar trebui învinovăţit Koprowski? Dar la ce ar folosi? Cred că este mai important să ne întrebăm care este în schimb responsabilitatea structurală. Koprowski reprezintă o parte a lumii ştiinţifice moderne.

La ce ne va duce o societate bazată pe competiţie şi individualism, unde contează doar cine este mai puternic, cine are mai mult, cine vinde mai bine şi unde doar cine ajunge primul câştigă (şi deci cineva tot timpul va trebui să piardă)? Din ce în ce mai multe persoane, sau întregi companii, se vor forţa să-şi asume riscuri tot mai mari, chiar dacă asta poate duce la dezastre de vaste proporţii.

Cineva m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să mă pun împotriva ştiinţei... Dar cred în schimb, că această istorie mai mult de orice ne învaţă cum este importantă dezvoltarea elementului fundamental al ştiinţei: propriul simţ critic.

Mai mult ştiinţa nu semnifică adevăr, certitudini, dar mai întâi de toate ştiinţa semnifică să recunoşti limitele cunoştiinţei noastre.

Dar după voi, teoria vaccinului oral este adevărată sau nu? Eu, nu pot decât să vă răspund în mod extrem de ştiinţific: Nu se ştie.

''SFÂRŞIT''

Originea Răului - Capitolul 6

2011-10-28T19:57:39Z

Radu: /* Teoria seringilor nesterilizate */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis că teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost citate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont că acum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-au lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că pe aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 6

2011-10-28T19:53:50Z

Radu: /* Critici la teoria "pasajului" natural */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis că teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost citate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont că acum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-au lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 6

2011-10-28T19:50:20Z

Radu: /* Royal Society */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis ca teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost citate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont căacum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-au lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 6

2011-10-28T19:45:13Z

Radu: /* Bill Hamilton */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Şaselea: Royal Society==
===Bill Hamilton===
După apariţia cărţii lui Hooper, presa e interesată de teorie. Comunitatea ştiinţifică nu poate rămâne în tăcere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin după care vine Hamilton. Bill Hamilton, după rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apărarea plauzibilităţii teoriei şi pentru a evidenţia pericolul generat de către procese asupra ştiinţei. De la nivelul prestigiului său, scrisese către Science, care… (de două ori!) refuzase să publice. Atunci a scris către “Nature”, o altă prestigioasă revistă, care... a refuzat să publice.

După apariţia cărţii lui Hooper, Hamilton decide să aibă un rol mai activ: decide să organizeze un meeting de discuţie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasă academie de ştiinţe din lume, a cărei membru onorariu el bineînţeles este. La meeting invită exponenţii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experţi în genetică), pentru a discuta cele două teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale şi teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreşte şi ca noi cercetări să fie efectuate. Sătul de răspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu aş dori să ating acest argument”. Decide ca el însuşi să participe la cercetarea a noi informaţii ştiinţifice: organizează astfel o serie de expediţii în Congo. O primă misiune porneşte pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleacă cea de a doua.

Dar această istorie, ce pare a fi scrisă de un slab scenarist de telenovele, are o altă lovitură de teatru: Hamilton contractează în Congo malaria. Reintră în Anglia şi după puţine zile cade în comă. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred că nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de dispariţia lui Hamilton, însă la scurt timp se aud voci ce spun că teoriei i se oferă prea mult spaţiu, că meeting-ul, după prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar dacă nu va fi modificat mulţi dintre participanţi nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua dată este una dintre acelea care nu se uită: 11 septembrie 2000, la un an de la o altă zi de neuitat.

===Royal Society===
Suntem pe 11 septembrie. În sală sunt prezenţi toţi luptătorii. Hooper şi Koprowski se ignoră. Arbitrii deschid conferinţa în onoarea lui Bill Hamilton, mare om de ştiinţă, exemplu pentru toţi de geniu, integritate şi deschidere. Aplauze... după care începe lupta...

"Prima contestare: metoda folosită de Hooper pentru a introduce o legătură între locul vaccinărilor şi apariţia primelor cazuri de SIDA nu este corectă!"

"Fără a intra în detalii, mi se pare mai degrabă dificil de susţinut că nu există nici o relaţie."

"A doua dovadă: Am calculat că data apariţiei epidemiei este 1931!"

"Nu este valabil! Este ştiut că e doar o estimare ipotetică!"

"A treia dovadă: nu s-au utilizat niciodată cimpanzei, Koprowski şi alţi cercetători ai epocii o confirmă!"

"Într-adevăr nu există documente dar am martori care confirmă că erau folosiţi cimpanzeii."

"Nu cumva doriţi să credeţi pe muncitorii africani punând în dubiu pe cercetătorii occidentali?"

"Nu se acceptă lovituri discriminatorii!"

"Tripsina elimină SIV-ul din primele faze ale producţiei!"

"Nu se ştie practic nimic despre unde şi cum a fost amplificat vaccinul şi dacă a fost utilizată tripsina!"

"Vaccinul a fost folosit şi pe 6 milioane de polonezi!"

"Dar cum este posibil ca doar vaccinurile utilizate în Congo să fi fost amplificate cu rinichi de cimpanzeu."

Se descurcă bine la blocarea loviturilor. Dar acum acest atac este fatal.

"Au fost în sfârşit testate vechile vaccinuri ale lui Koprowski!"

"Aşa şi?"

"Nu s-a găsit nici o urmă de SIV, nici de HIV, nici de ADN de cimpanzeu, ci doar de maimuţe asiatice."

"Câteva noi lucruri au distrus o urâtă teorie", "teoria îşi duce moartea finală!"

===Critici la teoria "pasajului" natural===
Ok, să admitem că teoria vaccinului oral antipolio nu e adevărată. De ce nu sunt criticate diversele puncte slabe ale teoriei transferului natural? Cine a decis ca teoria transferului poate fi acceptată simplu ca bună, în timp ce teoria vaccinului oral antipolio a fost masacrată? Întâi de toate teoria transferului natural nu clarifică de ce nu există nici o urmă istorică sau socială despre SIDA înaintea secolului XX…

"Ştii, în Africa nu se înregistrează tot. Probabil au existat epidemii, dar au fost citate, sau au fost confundate cu alte boli."

"Dar milioane de africani au fost deportaţi ca şi sclavi… s-ar fi observat în America!"

"Poate că virusul a rămas legat de un trib izolat."

"Ba nu. Pentru că triburile izolate ar trebui să fie cel puţin 7, ţinând cont căacum există cel puţin şapte epidemii diferite în contemporan!"

"În secolul XX avem colonizarea, eliberarea de tabuurile sexuale, urbanizarea… şi se ştie că în oraş lumea e mai deschisă... şi despădurirea care pune în contact mai mult oamenii cu maimuţele…"

"Şi cum îmi explici distanţa genetică?"

"Distanţa care?"

===Teoria seringilor nesterilizate===
"Distanţa genetică! Sunt cazuri în care virusul uman este aproape identic cu cel al maimuţelor. Dar se pare că în acele cazuri virusul uman nu este patogen şi nu este transmisibil… cum s-ar zice că pentru a produce boala, virusul maimuţelor trebuie să fie modificat, adaptat la corpul uman. Ce anume a permis virusului să se adapteze omului?"

"Mmmm… lasă-mă să mă gândesc… seringile!"

"Seringile?"

"Seringile. Ascultă… începând cu sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial se fabrică şi se folosesc tot mai multe seringi de unică folosinţă. Dar Africii, de nenumărate ori i-au lipsit aparatura medicală, deci de mai multe ori s-a întâmplat ca seringile de unică folosinţă, imposibil de sterilizat, să fie reutilizate de zeci de ori. Trecând rapid acul seringii de la braţ la braţ s-a permis virusului să se adapteze omului şi să provoace SIDA!"

"Deci virusul a trecut de nenumărate ori, bineînţeles, de la maimuţă la om, dar nu a provocat SIDA niciodată, nici nu s-a transmis. După care, prin utilizarea repetată a acelor s-a transmis virusul ce s-a adaptat corpului uman. Iată o nouă teorie! Pare a fi plauzibilă... Dar încă o dată se bagă la mijloc medicina: cum e că aceasta o acceptă cu inima senină?"

"Păi, nu este direct vina medicinii, ci a lipsei de echipament medical din ţările în curs de dezvoltare. Este mult mai politically correct."

"Ei da. Este atât de simplu a spune că e vina sărăciei."

Originea Răului - Capitolul 5

2011-10-28T15:12:25Z

Radu: /* Experimentări în Africa */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitoul al Cincilea: Râul==
===Alte teorii===
Ce înseamnă “Slim” în engleză? “Slab”... ajunge să ne gândim la produsele dietetice. Astfel chemau SIDA în Uganda, la jumătatea anilor ’80. “Slim”, pentru că SIDA, înainte de a ucide te slăbeşte.

“Slim” este şi titlul primei cărţi a lui Edward Hooper, un englez care narează manifestările iniţiale ale epidemiei de SIDA în Uganda. “Acum”, se întreabă Hooper, “de ce ugandezii folosesc un termen englez pentru această boală? E clar că şi pentru ei este nouă! Dar atunci, care este originea sa?”

Hooper analizează toate teoriile despre originea SIDA, de la cele mai ciudate la cele mai plauzibile. Una de exemplu spunea că HIV căzuse din coada unei comete în trecere.

O anumită perioadă circula aceea ce propunea HIV ca o creatură dintr-un laborator pentru arme bacteriologice. Haideţi, când aţi auzit-o pentru prima oară, aţi crezut-o un pic. În varianta cea mai cunoscută a acestei teorii, HIV a fost creat la sfârşitul anilor şaptezeci într-un laborator militar american. Scopul? Decimarea negrilor, homosexualilor, a păcătoşilor.

Există o altă versiune a acestei teorii: ea propune ca HIV să fi fost inventat de către nazişti în cel de al Doilea Război Mondial. După această teorie, virusul HIV, numit de către nazişti Virusul Q, pentru a nu-l confunda cu AH.I.FAU, Hei Führer!, ar fi fost kreat într-un laborator german pentru exterminare armată americană, care după cum se ştie e compusă exclusiv din homosexuali. Deci s-a umplut un avion pentru a pomparda Statele Unite. Când avion ajuns deasupra Africii... bineînţeles strada cea mai scurtă pentru a ajunge în Statele Unite... păi, ghinion, avion kăzut, şi deci infectat Africa. Şi laboratorul din Germania? Următoarea zi, păi, ghinion, aviaţia engleză pompardat laborator în Germania şi de aceea epidemia începută doar în Africa.

Celelalte teorii sunt mai credibile şi mai neliniştitoare. Una de exemplu pune atenţia pe experimentele cu sânge de maimuţă. În încercarea vindecării neurosifilisului se injecta direct bolnavilor sânge de cimpanzeu: metoda ideală pentru transmiterea unui virus ca HIV!

Un alt studiu aminteşte injecţiile cu bucăţele de testicole de maimuţă în scrot şi în muşchiul abdominal rect, ca stimul sexual. Un obicei, se pare, destul de întâlnit la începutul secolului, dar puţin documentat. Cine ştie dacă funcţiona...

Mai apoi Hooper înfruntă teoria transferului natural. Dar şi el îşi face aceeaşi întrebare. De ce acum? În 1992 citeşte articolul lui Curtis şi astfel începe a se interesa de teoria vaccinului oral antipolio. Şi ce descoperă?

===Cercetările lui Hooper===
Înainte de toate este Hooper cel ce descoperă că marinarul din Manchester nici măcar nu a fost în Africa, ci locul cel mai îndepărtat în care a ajuns a fost strâmtoarea Gibraltar.

Mai târziu reuşeşte să descopere că operaţiunile de vaccinare au cuprins un număr mult mai ridicat de persoane. Nu 300'000 de persoane, precum descoperit de Curtis, ci mai bine de un milion de persoane au fost vaccinate între 1957 şi 1960 în 28 de campanii diferite între Congo, Rwanda şi Burundi.

Hooper cercetează în diferite arhive din jurul lumii. Însă în arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bruxelles, care ar trebui să conţină documentaţia administraţiei coloniale din Congo belgian, dosarele dintre octombrie 1956 şi iulie 1958, lipsesc. Dintre documentele succesive celor lipsă din arhivă, o parte din corespondenţa dintre Belgia şi responsabilii sanitari din Congo priveşte în mod straniu siguranţa vaccinului Koprowski, ţinând cont că se dezvoltă des mici epidemii de poliomielită succesive vaccinărilor. Câteva dintre aceste rezerve sunt chiar publicate în revistele ştiinţifice ale epocii.

Şi ce să mai spunem de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care în mai multe ocazii a precizat că nu a oferit nici un consens pentru experimentarea, luând bineînţeles distanţă. Ba chiar într-un document datat 1958 se afirmă că vaccinările efectuate în Congo sunt un exemplu clar de cum nu trebuie efectuate experimentările.

Mai mult, acele vaccinări erau practic inutile pentru că majoritatea populaţiei africane era imunizată în mod natural la naştere. Credeţi oare că autorităţile belgiene din Congo au întrebat fiecare african: “Mă scuzaţi, acesta este un vaccin experimental, nu suntem cu adevărat siguri că funcţionează şi nu suntem nici măcar siguri că este de încredere. Dumneavoastră probabil nici nu aveţi măcar nevoie, însă acceptaţi să luaţi parte la acest experiment pentru binele ţărilor occidentale?”

Ok, ştiu, nu pot face un caz. Pe timpul lui Koprowski, etica experimentării făcea primii săi paşi. Acum aceste lucruri nu se mai întâmplă. Dar atunci de ce în 1985 Koprowski a experimentat în Argentina un vaccin antirabic pe vaci, fără autorizaţia autorităţilor competente şi fără să avertizeze ţăranii şi populaţia locală care au continuat să bea laptele acelor vaci? Dar dacă intrăm pe acest subiect ne prinde noaptea şi nu vă povestesc toată istoria.

===Cimpanzei===
Dar mai este o adevărată problemă pentru teorie. Până la cazul SV40 au fost utilizate maimuţe asiatice, corect? După care s-a trecut la utilizarea maimuţelor verzi africane. În unele cazuri rare au fost folosiţi babuinii. Însă strămoşii lui HIV-1 şi HIV-2 se găsesc în cimpanzei şi în maimuţele mangabey, care nu s-au utilizat niciodată la producerea vaccinurilor. Deci teoria nu este adevărată. Punct.

Dar suntem siguri că cimpanzeii şi maimuţele mangabey nu au fost vreodată uzate? Sabin, de exemplu, a fost întotdeauna explicit, specificând întotdeauna specia de maimuţă folosită. Koprowski... În articolele sale din acea epocă, Koprowski nu precizează niciodată tipul de maimuţă utilizat.

Nimeni nu l-a întrebat pe Koprowski ce tip de maimuţă a utilizat? Koprowski a schimbat trei versiuni: maimuţe indiane, maimuţe verzi africane, maimuţe filipineze. “Documentele laboratorului s-au rătăcit când au fost mutate”, textuale cuvinte ale lui Koprowski. S-ar fi putut folosi cu adevărat cimpanzei la producerea vaccinului Koprowski?

Şi aici avem o altă lovitură de teatru: Curtis, ca şi Pascal, au subliniat existenţa în 1958 a unei mari colonii de cimpanzei în Congo belgian. Hooper descoperă din diferite surse că în acea colonie fuseseră adunaţi mai bine de 400 de cimpanzei: cea mai mare colonie de cimpanzei creată în lume, la completa dispoziţie a Dr. Koprowski. Pentru a produce vaccinul antipolio? Oficial pentru a testa vaccinul său pe cimpanzei, test absolut inutil (dar nu vom contempla aspectul drepturilor animalelor: în acea epocă nu se respectau drepturile africanilor, să ne imaginăm cele ale animalelor). Numărul lor este oricum disproporţionat.

Într-un document se precizează că rinichi de cimpanzei au fost expediaţi către Statele Unite, pentru a produce culturi de ţesut din rinichi de cimpanzeu, însă pentru o altă cercetare, despre hepatită. Deci fuseseră deja uzate culturi de rinichi de cimpanzeu. Dar care ar fi fost motivele pentru a nu le utiliza şi în producerea de vaccin antipolio? Dacă am întreba un oarecare virolog din acea epocă va spune: preţul. Era mai scump să obţii rinichi de cimpanzeu decât rinichii maimuţelor inferioare. Dar dacă am la dispoziţie 400 de cimpanzei!

Pascal ipotiza chiar că numele vaccinului, CHAT, ar putea semnifica “CHimpanzee ATtenuated”…

===Experimentări în Africa===
De acord. Admitem acum că teoria vaccinului oral antipolio este adevărată: s-a găsit o explicaţie pentru epidemia de HIV-1. Dar cum se explică epidemia de HIV-2? Păi, Koprowski nu era chiar unicul care îşi testa vaccinurile în Africa. Într-un test efectuat în Maroc în 1953 aproape şase mii de copii au fost vaccinaţi cu un presupus vaccin antipolio care după doi ani s-a arătat a fi un virus parazit al iepurilor, din fericire inofensiv la om.

Mai era şi Pierre Lépine, de la Institutul Pasteur, care făcea experimente. Unul a fost înregistrat la Mitzic în 1957. Unde se găseşte Mitzic? În Serbia? Nu, se găseşte în Gabon. Două mii de persoane au fost vaccinate în câteva zile şi singura referinţă la test din literatura ştiinţifică sunt două rânduri la sfârşitul unui articol ce vorbeşte despre altceva.

Uite că în 1994 în regiunea Gabon se descoperă existenţa unei alte epidemii de SIDA, independentă de HIV-1 şi de HIV-2. HIV-3? Nu, pentru că la o analiză mai profundă se descoperă că acest nou virus aparţine totuşi familiei de SIV a cimpanzeilor, deci este puţin asemănător cu HIV-1 normal, acela regăsit în toată lumea. Dar un lucru este clar: este vorba de un pasaj independent de la cimpanzei la om.

Prima urmă la om a acestei versiuni particulare de HIV-1 este datată 1962, prin cazul marinarului norvegian. Dar nu era din Manchester marinarul? Nu acel marinar, altul! Un alt marinar care a fost în Camerun între 1961 şi 1962, care a contractat HIV, l-a transmis soţiei şi fiicei şi toată familia a murit de SIDA în 1976. Sângele a fost conservat şi în 1997 s-a descoperit că virusul marinarului norvegian era tocmai acest HIV-1.

Dar ţinând cont că primele cazuri de HIV-2 se înregistrează printre câţiva veterani portughezi, care luptaseră în Africa pe la jumătatea anilor şaizeci, nu este posibil ca portughezii să lucreze la dezvoltarea unei versiuni proprii a vaccinului în Africa Occidentală, utilizând de exemplu maimuţe mangabey?

===Râul===
Edward Hooper, “Râul. O călătorie către izvorul de HIV şi SIDA”, 1999. Zece ani de cercetări. Mii de documente consultate prin zeci de arhive americane, europene, africane. Sute de ore de interviuri. Totul publicat de către una dintre cele mai mari edituri din lume. Nu putea fi ignorat cum s-a făcut cu Pascal, şi nu putea fi lichidat cu un proces ca pe Curtis. Sunt mai bine de o mie de pagini: o frumoasă cărămidă!

Originea Răului - Capitolul 5

2011-10-28T15:06:05Z

Radu: /* Cimpanzei */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitoul al Cincilea: Râul==
===Alte teorii===
Ce înseamnă “Slim” în engleză? “Slab”... ajunge să ne gândim la produsele dietetice. Astfel chemau SIDA în Uganda, la jumătatea anilor ’80. “Slim”, pentru că SIDA, înainte de a ucide te slăbeşte.

“Slim” este şi titlul primei cărţi a lui Edward Hooper, un englez care narează manifestările iniţiale ale epidemiei de SIDA în Uganda. “Acum”, se întreabă Hooper, “de ce ugandezii folosesc un termen englez pentru această boală? E clar că şi pentru ei este nouă! Dar atunci, care este originea sa?”

Hooper analizează toate teoriile despre originea SIDA, de la cele mai ciudate la cele mai plauzibile. Una de exemplu spunea că HIV căzuse din coada unei comete în trecere.

O anumită perioadă circula aceea ce propunea HIV ca o creatură dintr-un laborator pentru arme bacteriologice. Haideţi, când aţi auzit-o pentru prima oară, aţi crezut-o un pic. În varianta cea mai cunoscută a acestei teorii, HIV a fost creat la sfârşitul anilor şaptezeci într-un laborator militar american. Scopul? Decimarea negrilor, homosexualilor, a păcătoşilor.

Există o altă versiune a acestei teorii: ea propune ca HIV să fi fost inventat de către nazişti în cel de al Doilea Război Mondial. După această teorie, virusul HIV, numit de către nazişti Virusul Q, pentru a nu-l confunda cu AH.I.FAU, Hei Führer!, ar fi fost kreat într-un laborator german pentru exterminare armată americană, care după cum se ştie e compusă exclusiv din homosexuali. Deci s-a umplut un avion pentru a pomparda Statele Unite. Când avion ajuns deasupra Africii... bineînţeles strada cea mai scurtă pentru a ajunge în Statele Unite... păi, ghinion, avion kăzut, şi deci infectat Africa. Şi laboratorul din Germania? Următoarea zi, păi, ghinion, aviaţia engleză pompardat laborator în Germania şi de aceea epidemia începută doar în Africa.

Celelalte teorii sunt mai credibile şi mai neliniştitoare. Una de exemplu pune atenţia pe experimentele cu sânge de maimuţă. În încercarea vindecării neurosifilisului se injecta direct bolnavilor sânge de cimpanzeu: metoda ideală pentru transmiterea unui virus ca HIV!

Un alt studiu aminteşte injecţiile cu bucăţele de testicole de maimuţă în scrot şi în muşchiul abdominal rect, ca stimul sexual. Un obicei, se pare, destul de întâlnit la începutul secolului, dar puţin documentat. Cine ştie dacă funcţiona...

Mai apoi Hooper înfruntă teoria transferului natural. Dar şi el îşi face aceeaşi întrebare. De ce acum? În 1992 citeşte articolul lui Curtis şi astfel începe a se interesa de teoria vaccinului oral antipolio. Şi ce descoperă?

===Cercetările lui Hooper===
Înainte de toate este Hooper cel ce descoperă că marinarul din Manchester nici măcar nu a fost în Africa, ci locul cel mai îndepărtat în care a ajuns a fost strâmtoarea Gibraltar.

Mai târziu reuşeşte să descopere că operaţiunile de vaccinare au cuprins un număr mult mai ridicat de persoane. Nu 300'000 de persoane, precum descoperit de Curtis, ci mai bine de un milion de persoane au fost vaccinate între 1957 şi 1960 în 28 de campanii diferite între Congo, Rwanda şi Burundi.

Hooper cercetează în diferite arhive din jurul lumii. Însă în arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bruxelles, care ar trebui să conţină documentaţia administraţiei coloniale din Congo belgian, dosarele dintre octombrie 1956 şi iulie 1958, lipsesc. Dintre documentele succesive celor lipsă din arhivă, o parte din corespondenţa dintre Belgia şi responsabilii sanitari din Congo priveşte în mod straniu siguranţa vaccinului Koprowski, ţinând cont că se dezvoltă des mici epidemii de poliomielită succesive vaccinărilor. Câteva dintre aceste rezerve sunt chiar publicate în revistele ştiinţifice ale epocii.

Şi ce să mai spunem de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care în mai multe ocazii a precizat că nu a oferit nici un consens pentru experimentarea, luând bineînţeles distanţă. Ba chiar într-un document datat 1958 se afirmă că vaccinările efectuate în Congo sunt un exemplu clar de cum nu trebuie efectuate experimentările.

Mai mult, acele vaccinări erau practic inutile pentru că majoritatea populaţiei africane era imunizată în mod natural la naştere. Credeţi oare că autorităţile belgiene din Congo au întrebat fiecare african: “Mă scuzaţi, acesta este un vaccin experimental, nu suntem cu adevărat siguri că funcţionează şi nu suntem nici măcar siguri că este de încredere. Dumneavoastră probabil nici nu aveţi măcar nevoie, însă acceptaţi să luaţi parte la acest experiment pentru binele ţărilor occidentale?”

Ok, ştiu, nu pot face un caz. Pe timpul lui Koprowski, etica experimentării făcea primii săi paşi. Acum aceste lucruri nu se mai întâmplă. Dar atunci de ce în 1985 Koprowski a experimentat în Argentina un vaccin antirabic pe vaci, fără autorizaţia autorităţilor competente şi fără să avertizeze ţăranii şi populaţia locală care au continuat să bea laptele acelor vaci? Dar dacă intrăm pe acest subiect ne prinde noaptea şi nu vă povestesc toată istoria.

===Cimpanzei===
Dar mai este o adevărată problemă pentru teorie. Până la cazul SV40 au fost utilizate maimuţe asiatice, corect? După care s-a trecut la utilizarea maimuţelor verzi africane. În unele cazuri rare au fost folosiţi babuinii. Însă strămoşii lui HIV-1 şi HIV-2 se găsesc în cimpanzei şi în maimuţele mangabey, care nu s-au utilizat niciodată la producerea vaccinurilor. Deci teoria nu este adevărată. Punct.

Dar suntem siguri că cimpanzeii şi maimuţele mangabey nu au fost vreodată uzate? Sabin, de exemplu, a fost întotdeauna explicit, specificând întotdeauna specia de maimuţă folosită. Koprowski... În articolele sale din acea epocă, Koprowski nu precizează niciodată tipul de maimuţă utilizat.

Nimeni nu l-a întrebat pe Koprowski ce tip de maimuţă a utilizat? Koprowski a schimbat trei versiuni: maimuţe indiane, maimuţe verzi africane, maimuţe filipineze. “Documentele laboratorului s-au rătăcit când au fost mutate”, textuale cuvinte ale lui Koprowski. S-ar fi putut folosi cu adevărat cimpanzei la producerea vaccinului Koprowski?

Şi aici avem o altă lovitură de teatru: Curtis, ca şi Pascal, au subliniat existenţa în 1958 a unei mari colonii de cimpanzei în Congo belgian. Hooper descoperă din diferite surse că în acea colonie fuseseră adunaţi mai bine de 400 de cimpanzei: cea mai mare colonie de cimpanzei creată în lume, la completa dispoziţie a Dr. Koprowski. Pentru a produce vaccinul antipolio? Oficial pentru a testa vaccinul său pe cimpanzei, test absolut inutil (dar nu vom contempla aspectul drepturilor animalelor: în acea epocă nu se respectau drepturile africanilor, să ne imaginăm cele ale animalelor). Numărul lor este oricum disproporţionat.

Într-un document se precizează că rinichi de cimpanzei au fost expediaţi către Statele Unite, pentru a produce culturi de ţesut din rinichi de cimpanzeu, însă pentru o altă cercetare, despre hepatită. Deci fuseseră deja uzate culturi de rinichi de cimpanzeu. Dar care ar fi fost motivele pentru a nu le utiliza şi în producerea de vaccin antipolio? Dacă am întreba un oarecare virolog din acea epocă va spune: preţul. Era mai scump să obţii rinichi de cimpanzeu decât rinichii maimuţelor inferioare. Dar dacă am la dispoziţie 400 de cimpanzei!

Pascal ipotiza chiar că numele vaccinului, CHAT, ar putea semnifica “CHimpanzee ATtenuated”…

===Experimentări în Africa===
De acord. Admitem acum că teoria vaccinului oral antipolio este adevărată: s-a găsit o explicaţie pentru epidemia de HIV-1. Dar cum se explică epidemia de HIV-2? Păi, Koprowski nu era chiar unicul care îşi testa vaccinurile în Africa. Într-un test efectuat în Maroc în 1953 aproape şase mii de copii au fost vaccinaţi cu un presupus vaccin antipolio care după doi ani s-a arătat a fi un virus parazit al iepurilor, din fericire inofensiv la om.

Mai era şi Pierre Lépine, de la Institutul Pasteur, care făcea experimente. Unul a fost înregistrat la Mitzic în 1957. Unde se găseşte Mitzic? În Serbia? Nu, se găseşte în Gabon. Două mii de persoane au fost vaccinate în câteva zile şi singura referinţă la test din literatura ştiinţifică sunt două rânduri la sfârşitul unui articol ce vorbeşte despre altceva.

Uite că în 1994 în regiunea Gabon se descoperă existenţa unei alte epidemii de SIDA, independentă de HIV-1 şi de HIV-2. HIV-3? Nu, pentru că la o analiză mai profundă se descoperă că acest nou virus aparţine toruşi familiei de SIV a cimpanzeilor, deci este puţin asemănător cu HIV-1 normal, acela regăsit în toată lumea. Dar un lucru este clar: este vorba de un pasaj independent de la cimpanzei la om.

Prima urmă la om a acestei versiuni particulare de HIV-1 este datată1962, princazul marinarului norvegian. Dar nu era din Manchester marinarul? Nu acel marinar, altul! Un alt marinar care a fost în Camerun între 1961 şi 1962, care a contractat HIV, l-a transmis soţiei şi fiicei şi toată familia a murit de SIDA în 1976. Sângele a fost conservat şi în 1997 s-a descoperit că virusul marinarului norvegian era tocmai acest HIV-1.

Dar ţinând cont că primele cazuri de HIV-2 se înregistrează printre câţiva veterani portughezi, care luptaseră în Africa pe la jumătatea anilor şaizeci, nu este posibil ca portughezii să lucreze la dezvoltarea unei versiuni proprii a vaccinului în Africa Occidentală, utilizând de exemplu maimuţe mangabey?

===Râul===
Edward Hooper, “Râul. O călătorie către izvorul de HIV şi SIDA”, 1999. Zece ani de cercetări. Mii de documente consultate prin zeci de arhive americane, europene, africane. Sute de ore de interviuri. Totul publicat de către una dintre cele mai mari edituri din lume. Nu putea fi ignorat cum s-a făcut cu Pascal, şi nu putea fi lichidat cu un proces ca pe Curtis. Sunt mai bine de o mie de pagini: o frumoasă cărămidă!

Originea Răului - Capitolul 5

2011-10-28T13:17:15Z

Radu: /* Alte teorii */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitoul al Cincilea: Râul==
===Alte teorii===
Ce înseamnă “Slim” în engleză? “Slab”... ajunge să ne gândim la produsele dietetice. Astfel chemau SIDA în Uganda, la jumătatea anilor ’80. “Slim”, pentru că SIDA, înainte de a ucide te slăbeşte.

“Slim” este şi titlul primei cărţi a lui Edward Hooper, un englez care narează manifestările iniţiale ale epidemiei de SIDA în Uganda. “Acum”, se întreabă Hooper, “de ce ugandezii folosesc un termen englez pentru această boală? E clar că şi pentru ei este nouă! Dar atunci, care este originea sa?”

Hooper analizează toate teoriile despre originea SIDA, de la cele mai ciudate la cele mai plauzibile. Una de exemplu spunea că HIV căzuse din coada unei comete în trecere.

O anumită perioadă circula aceea ce propunea HIV ca o creatură dintr-un laborator pentru arme bacteriologice. Haideţi, când aţi auzit-o pentru prima oară, aţi crezut-o un pic. În varianta cea mai cunoscută a acestei teorii, HIV a fost creat la sfârşitul anilor şaptezeci într-un laborator militar american. Scopul? Decimarea negrilor, homosexualilor, a păcătoşilor.

Există o altă versiune a acestei teorii: ea propune ca HIV să fi fost inventat de către nazişti în cel de al Doilea Război Mondial. După această teorie, virusul HIV, numit de către nazişti Virusul Q, pentru a nu-l confunda cu AH.I.FAU, Hei Führer!, ar fi fost kreat într-un laborator german pentru exterminare armată americană, care după cum se ştie e compusă exclusiv din homosexuali. Deci s-a umplut un avion pentru a pomparda Statele Unite. Când avion ajuns deasupra Africii... bineînţeles strada cea mai scurtă pentru a ajunge în Statele Unite... păi, ghinion, avion kăzut, şi deci infectat Africa. Şi laboratorul din Germania? Următoarea zi, păi, ghinion, aviaţia engleză pompardat laborator în Germania şi de aceea epidemia începută doar în Africa.

Celelalte teorii sunt mai credibile şi mai neliniştitoare. Una de exemplu pune atenţia pe experimentele cu sânge de maimuţă. În încercarea vindecării neurosifilisului se injecta direct bolnavilor sânge de cimpanzeu: metoda ideală pentru transmiterea unui virus ca HIV!

Un alt studiu aminteşte injecţiile cu bucăţele de testicole de maimuţă în scrot şi în muşchiul abdominal rect, ca stimul sexual. Un obicei, se pare, destul de întâlnit la începutul secolului, dar puţin documentat. Cine ştie dacă funcţiona...

Mai apoi Hooper înfruntă teoria transferului natural. Dar şi el îşi face aceeaşi întrebare. De ce acum? În 1992 citeşte articolul lui Curtis şi astfel începe a se interesa de teoria vaccinului oral antipolio. Şi ce descoperă?

===Cercetările lui Hooper===
Înainte de toate este Hooper cel ce descoperă că marinarul din Manchester nici măcar nu a fost în Africa, ci locul cel mai îndepărtat în care a ajuns a fost strâmtoarea Gibraltar.

Mai târziu reuşeşte să descopere că operaţiunile de vaccinare au cuprins un număr mult mai ridicat de persoane. Nu 300'000 de persoane, precum descoperit de Curtis, ci mai bine de un milion de persoane au fost vaccinate între 1957 şi 1960 în 28 de campanii diferite între Congo, Rwanda şi Burundi.

Hooper cercetează în diferite arhive din jurul lumii. Însă în arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bruxelles, care ar trebui să conţină documentaţia administraţiei coloniale din Congo belgian, dosarele dintre octombrie 1956 şi iulie 1958, lipsesc. Dintre documentele succesive celor lipsă din arhivă, o parte din corespondenţa dintre Belgia şi responsabilii sanitari din Congo priveşte în mod straniu siguranţa vaccinului Koprowski, ţinând cont că se dezvoltă des mici epidemii de poliomielită succesive vaccinărilor. Câteva dintre aceste rezerve sunt chiar publicate în revistele ştiinţifice ale epocii.

Şi ce să mai spunem de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care în mai multe ocazii a precizat că nu a oferit nici un consens pentru experimentarea, luând bineînţeles distanţă. Ba chiar într-un document datat 1958 se afirmă că vaccinările efectuate în Congo sunt un exemplu clar de cum nu trebuie efectuate experimentările.

Mai mult, acele vaccinări erau practic inutile pentru că majoritatea populaţiei africane era imunizată în mod natural la naştere. Credeţi oare că autorităţile belgiene din Congo au întrebat fiecare african: “Mă scuzaţi, acesta este un vaccin experimental, nu suntem cu adevărat siguri că funcţionează şi nu suntem nici măcar siguri că este de încredere. Dumneavoastră probabil nici nu aveţi măcar nevoie, însă acceptaţi să luaţi parte la acest experiment pentru binele ţărilor occidentale?”

Ok, ştiu, nu pot face un caz. Pe timpul lui Koprowski, etica experimentării făcea primii săi paşi. Acum aceste lucruri nu se mai întâmplă. Dar atunci de ce în 1985 Koprowski a experimentat în Argentina un vaccin antirabic pe vaci, fără autorizaţia autorităţilor competente şi fără să avertizeze ţăranii şi populaţia locală care au continuat să bea laptele acelor vaci? Dar dacă intrăm pe acest subiect ne prinde noaptea şi nu vă povestesc toată istoria.

===Cimpanzei===
Dar mai este o adevărată problemă pentru teorie. Până la cazul SV40 au fost utilizate maimuţe asiatice, corect? După care s-a trecut la utilizarea maimuţelor verzi africane. În unele cazuri rare au fost folosiţi babuinii. Însă strămoşii lui HIV-1 şi HIV-2 se găsesc în cimpanzei şi în maimuţele mangabey, care nu s-au utilizat niciodată la producerea vaccinurilor. Deci teoria nu este adevărată. Punct.

Dar suntem siguri că cimpanzeii şi maimuţele mangabey nu au fost vreodată uzate? Sabin, de exemplu, a fost întotdeauna explicit, specificând întotdeauna specia de maimuţă folosită. Koprowski... În articolele sale din acea epocă, Koprowski nu precizează niciodată tipul de maimuţă utilizat.

Nimeni nu l-a întrebat pe Koprowski ce tip de maimuţă a utilizat? Koprowski a schimbat trei versiuni: maimuţe indiane, maimuţe verzi africane, maimuţe filipineze. “Documentele laboratorului s-au rătăcind când au fost mutate”, textuale cuvinte ale lui Koprowski. S-ar fi putut folosi cu adevărat cimpanzei la producerea vaccinului Koprowski?

Şi aici avem o altă lovitură de teatru.: Curtis, ca şi Pascal, au subliniat existenţa în 1958 a unei mari colonii de cimpanzei în Congo belgian. Hooper descoperă din diferite surse că în acea colonie fuseseră adunaţi mai bine de 400 de cimpanzei: cea mai mare colonie de cimpanzei creată în lume, la completa dispoziţie a Dr. Koprowski. Pentru a produce vaccinul antipolio? Oficial pentru a testa vaccinul său pe cimpanzei, test absolut inutil (dar nu vom contempla aspectul drepturilor animalelor: în acea epocă nu se respectau drepturile animalelor). Numărul lor este oricum disproporţionat.

Într-un document se precizează că rinichi de cimpanzei au fost expediaţi către Statele Unite, pentru a produce culturi de ţesut din rinichi de cimpanzeu, însă pentru o altă cercetare, despre hepatită. Deci fuseseră deja uzate culturi de rinichi de cimpanzeu. Dar care ar fi fost motivele pentru a nu le utiliza şi în producerea de vaccin antipolio? Dacă am întreba un oarecare virolog din acea epocă va spune: preţul. Era mai scump să obţii rinichi de cimpanzeu decât rinichii maimuţelor inferioare. Dar dacă am la dispoziţie 400 de cimpanzei!

Pascal ipotiza chiar că numele vaccinului, CHAT, ar putea semnifica “CHimpanzee ATtenuated”…

===Experimentări în Africa===
De acord. Admitem acum că teoria vaccinului oral antipolio este adevărată: s-a găsit o explicaţie pentru epidemia de HIV-1. Dar cum se explică epidemia de HIV-2? Păi, Koprowski nu era chiar unicul care îşi testa vaccinurile în Africa. Într-un test efectuat în Maroc în 1953 aproape şase mii de copii au fost vaccinaţi cu un presupus vaccin antipolio care după doi ani s-a arătat a fi un virus parazit al iepurilor, din fericire inofensiv la om.

Mai era şi Pierre Lépine, de la Institutul Pasteur, care făcea experimente. Unul a fost înregistrat la Mitzic în 1957. Unde se găseşte Mitzic? În Serbia? Nu, se găseşte în Gabon. Două mii de persoane au fost vaccinate în câteva zile şi singura referinţă la test din literatura ştiinţifică sunt două rânduri la sfârşitul unui articol ce vorbeşte despre altceva.

Uite că în 1994 în regiunea Gabon se descoperă existenţa unei alte epidemii de SIDA, independentă de HIV-1 şi de HIV-2. HIV-3? Nu, pentru că la o analiză mai profundă se descoperă că acest nou virus aparţine toruşi familiei de SIV a cimpanzeilor, deci este puţin asemănător cu HIV-1 normal, acela regăsit în toată lumea. Dar un lucru este clar: este vorba de un pasaj independent de la cimpanzei la om.

Prima urmă la om a acestei versiuni particulare de HIV-1 este datată1962, princazul marinarului norvegian. Dar nu era din Manchester marinarul? Nu acel marinar, altul! Un alt marinar care a fost în Camerun între 1961 şi 1962, care a contractat HIV, l-a transmis soţiei şi fiicei şi toată familia a murit de SIDA în 1976. Sângele a fost conservat şi în 1997 s-a descoperit că virusul marinarului norvegian era tocmai acest HIV-1.

Dar ţinând cont că primele cazuri de HIV-2 se înregistrează printre câţiva veterani portughezi, care luptaseră în Africa pe la jumătatea anilor şaizeci, nu este posibil ca portughezii să lucreze la dezvoltarea unei versiuni proprii a vaccinului în Africa Occidentală, utilizând de exemplu maimuţe mangabey?

===Râul===
Edward Hooper, “Râul. O călătorie către izvorul de HIV şi SIDA”, 1999. Zece ani de cercetări. Mii de documente consultate prin zeci de arhive americane, europene, africane. Sute de ore de interviuri. Totul publicat de către una dintre cele mai mari edituri din lume. Nu putea fi ignorat cum s-a făcut cu Pascal, şi nu putea fi lichidat cu un proces ca pe Curtis. Sunt mai bine de o mie de pagini: o frumoasă cărămidă!

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T12:29:31Z

Radu: /* Lovitura de teatru */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să ştie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsită în aceste probe aparţine unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevăratul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T12:17:15Z

Radu: /* Procesul legal împotriva lui Curtis */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolică a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T12:11:28Z

Radu: /* Marinarul din Manchester */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Faptul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski cel care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilinţa şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolcă a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T11:32:56Z

Radu: /* Institutul Wistar */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Factul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către Curtis “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilirea şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolcă a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T11:09:21Z

Radu: /* Reacţia lumii ştiinţifice */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a valuta pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epdemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţestului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Factul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către Curtis “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilirea şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolcă a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…

Originea Răului - Capitolul 4

2011-10-28T10:37:02Z

Radu: /* Louis Pascal */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei==
===Louis Pascal===
În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

===Reacţia lumii ştiinţifice===
Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neplauzibilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Deresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discută?

===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a valuta pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epdemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţestului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

===Marinarul din Manchester===
Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Factul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către Curtis “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilirea şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

===Procesul legal împotriva lui Curtis===
Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolcă a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

===Lovitura de teatru===
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…

Originea Răului - Capitolul 3

2011-10-28T10:25:05Z

Radu: /* Tom Curtis */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunzării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o tragă Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 3

2011-10-28T10:22:53Z

Radu: /* Aţi publica sau nu? */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunzării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o tragă Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liber? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat îtreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 3

2011-10-28T09:44:51Z

Radu: /* Aţi publica sau nu? */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunzării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o tragă Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situa s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu acesştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victime, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciale, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liber? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat îtreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!

Originea Răului - Capitolul 3

2011-10-28T09:41:26Z

Radu: /* Hilary Koprowski */

<big>Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA</big>
{{Navigazione|Originea Răului}}

{{TOCright}}
==Capitolul al Treilea: Congo belgian==
===Vaccinări în coloniile belgiene===
Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

===Hilary Koprowski===
Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunzării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o tragă Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

===Aţi publica sau nu?===
Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de accord cu acesştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victime, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciale, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

===Tom Curtis===
Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştiinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liber? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat îtreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!