<analytics uacct="UA-6089322-1" ></analytics>

Originea Răului - Capitolul 3

Da Cantiere.

Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA

{{#ifexpr: 0 = 1|
{{#ifexpr: 0 >1|<h{{{livello}}} style="font-size:100%;border:0;margin:0;padding:0;color:inherit;text-align:inherit;font-weight:inherit;">}}Originea Răului{{#ifexpr: 0 >1|</h{{{livello}}}>}}
{{#if:Template:Originea Răului|}}
Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)


Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)


Toate traducerile · Italiano · Castellano · English
 
{{#if:|
[[|]]
}}
| {{#if:|
[[Immagine:{{{sfondo}}}|center]]
}}
{{#if:Nuvola_apps_help_index.png‎|24px}}}}
Originea Răului
Originea Răului

Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)
Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)
Toate traducerile · Italiano · Castellano · English

[[|]]
}}


Capitolul al Treilea: Congo belgian

Vaccinări în coloniile belgiene

Circa 250'000 de persone, de ambele sexe şi de toate vârstele, au fost vaccinate cu un vaccin experimental, viu, atenuat, denumit CHAT, administrat pe cale bucală. Când? Între februarie 1957 şi aprilie 1958. Unde? În Congo Belgian şi în Ruanda-Urundi, care acum se numesc Republica Democrată Congo, Rwanda şi Burundi: exact în epicentrul epidemiei cu HIV-1. Prima vaccinare în masă a fiinţelor umane efectuată cu un vaccin antipolio viu.

Acelaşi vaccin a fost experimentat şi la Kinshasa, între 1958 şi 1959, pe 46'000 de persone. Kinshasa, care pe atunci se numea Leopoldville şi făcea parte din Congo belgian. Tocmai locul unde în 1959 a fost recoltat primul ser uman HIV-positiv din lume!

Şi cine a organizat aceste campanii? Deja îl cunoaşteţi: Hilary Koprowski, cel care în 1960 sfătuia să nu mai fie utilizaţi rinichii de maimuţă la producerea vaccinului antipolio. Dar cine este Hilary Koprowski?

Hilary Koprowski

Hilary Koprowski se naşte în 1916 în Polonia. Studiază în contemporan pianul şi medicina dar optează pentru cariera de cercetător, ţinând cont că după cum singur afirmă: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe să se ocupe de poliomielită. În martie 1951 îi surprinde pe toţi anunţând că a devenit primul cercetător ce a administrat un vaccin oral viu la fiinţe umane. “Voluntarii”, de el definiţi “debili mintali”, sunt douăzeci de copii dintr-o casă de tratament din statul New York. Nu ne scandalizăm: era obişnuinţă normală utilizarea persoanelor cu încetinire mintală pe post de cobai.

Experienţele lui Koprowski continuă timp de 6 ani, incluzând nou-născuţi ai femeilor încarcerate în New Jersey. Şi puşcăriaşii erau subiecţii favoriţi ai experimentelor!

În 1956 efectuează un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indică faptul că vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur şi că nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îşi pregăteşte acordul cu autorităţile belgiene.

Koprowski şi Sabin la acel moment sunt în plină competiţie. După descoperirea limitelor vaccinului Salk, atenţia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvoltă unul sigur şi eficient devine un erou. O cursă de viteză fără menajamente. Koprowski şi Sabin se urau de moarte reciproc. O ştiu toţi. Dar desigur, cu ură se dezvoltă o sănătoasă competiţie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testează imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precauţie” administrează vaccinul şi îngrijitorilor de animale, bineînţeles africani. Succesul imunizării îngrijitorilor devine astfel justificaţia primei experimentări în masă din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemaţi cu tobele, africanii se deplasează din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniaţi şi li se introduce în gură vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectată la un rezervor, între 1957 şi 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a iniţiat campaniile sale în Uniunea Sovietică, sprijinit de un sistem statal chiar fericit să i-o dea chiar acolo Statelor Unite şi să demonstreze că un compatriot chiar dacă emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur şi eficient.

În 1959 la Washington se ţine o conferinţă pentru evaluarea situaţiei. Rezultatele lui Sabin depăşesc pe cele ale lui Koprowski. Şi în plus, la acea conferinţă, Sabin adânceşte cuţitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvăluie prezenţa unui virus neidentificat, nu al poliomielitei şi citopatogen.”

Deci, după părerea lui Sabin, cunoscut de toţi pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuşeşte să-l identifice. Posibilităţile de reuşită pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea să-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revoluţie ce va aduce ţara întâi la independenţă, apoi la război civil şi după la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, după cum se întâmplă întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-şi va mai aminti de vaccinările lui Koprowski.

Aţi publica sau nu?

Acum să recapitulăm: locul este acelaşi şi la fel şi cu perioadele. Şi din punct de vedere logic există un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirmă că vaccinul Koprowski era contaminat. Iar dacă vrem să fim răutăcioşi: de ce Koprowski sfătuia în 1960 să nu se mai folosească rinichi de maimuţe?

Nu spun că s-a întâmplat aşa. În schimb dubiul este îndreptăţit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteză. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum vă adresez o întrebare: Dacă voi aţi fi ziarişti şi ajungând la aceste concluzii... aţi publica sau nu? Ar fi logic să ne consultăm cu specialişti sau să intervievăm direcţii interesaţi. În această situaţie s-a regăsit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers să intervieveze mai marii ştiinţei. Iată răspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanţă are pentru oricine să încerce să implice o asemenea relaţie de cauză şi efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteţi să-l spânzuraţi pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Vă pierdeţi timpul. Opinia mea este că e o situaţie foarte teoretică... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizaţia Mondială a Sănătăţii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanţă pentru ştiinţa actuală. Orice speculaţie despre cum ar fi apărut nu are nici o importanţă.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine interesează care a fost originea? Cui îi pasă cu adevărat? Dacă doriţi să faceţi ceva bun, scrieţi de problemele oamenilor.”

Sunteţi de acord cu aceştia? Consideraţi şi voi că nu este important să cunoaştem originea SIDA? Poate că raţionamentul lor e de a zice: “De-acum este. Puţin interesează cum a apărut. Trebuie găsită o soluţie”. Însă s-ar putea răspunde că o mai mare cunoaştere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lângă acest motiv, într-o societate matură, dacă se întâmplă o tragedie, nu doar se ajută victimele, dar se interoghează asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre să se repete.

Dar pe lângă aceste motive practice, nu credeţi că motivul morţii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicaţie? Am crescut cu ideea că ştiinţa se poate interoga despre orice: ne întrebăm dacă este apă pe Marte, dacă există antimateria, studiem erele glaciare, analizăm poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important să investigăm modul în care un virus a reuşit să ajungă să provoace milioane de morţi la om?

Ştiu, spusă aşa devine o chestiune de prioritate: bineînţeles faţă de căutarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu faţă de fizica cuantică sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

Tom Curtis

Sau poate că explicaţia e alta... Poate că lumea, masele, tu şi cu mine, suntem consideraţi prea proşti pentru a înţelege o temă atât de complexă. Nu avem cunoştinţele şi am putea trage concluzii grăbite şi greşite, ... cum că vaccinurile ar fi rele ... că ştiinţa ar face greaţă...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a înţelege, a reflecta, a decide liberi? Cred că dacă lucrurile sunt explicate cu calm şi claritate se pot înţelege. Poate costă mai mult să explici bine, dar pe urmă are de câştigat întreaga societate.

Cine ştie, poate că aşa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tipărit articolul său despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O nouă surprinzătoare teorie încearcă să răspundă întrebării: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Şi unde publică Tom Curtis? În Rolling Stone!