<analytics uacct="UA-6089322-1" ></analytics>

Originea Răului - Capitolul 4: differenze tra le versioni

Da Cantiere.
m (Reacţia lumii ştiinţifice)
m (Institutul Wistar)
Riga 34: Riga 34:
  
 
===Institutul Wistar===
 
===Institutul Wistar===
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a valuta pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:
+
Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:
  
“Considerăm probabilitatea ca epdemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”  
+
“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”  
  
 
Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa <i>(joacă iar)</i> unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.
 
Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa <i>(joacă iar)</i> unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.
Riga 42: Riga 42:
 
Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?  
 
Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?  
  
Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţestului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”  
+
Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”  
  
Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.  
+
Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.
  
 
===Marinarul din Manchester===
 
===Marinarul din Manchester===

Versione delle 12:32, 28 ott 2011

Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA

{{#ifexpr: 0 = 1|
{{#ifexpr: 0 >1|<h{{{livello}}} style="font-size:100%;border:0;margin:0;padding:0;color:inherit;text-align:inherit;font-weight:inherit;">}}Originea Răului{{#ifexpr: 0 >1|</h{{{livello}}}>}}
{{#if:Template:Originea Răului|}}
Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)


Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)


Toate traducerile · Italiano · Castellano · English
 
{{#if:|
[[|]]
}}
| {{#if:|
[[Immagine:{{{sfondo}}}|center]]
}}
{{#if:Nuvola_apps_help_index.png‎|24px}}}}
Originea Răului
Originea Răului

Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)
Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)
Toate traducerile · Italiano · Castellano · English

[[|]]
}}


Capitolul al Patrulea: suprimare disidenţei

Louis Pascal

În 1987, un cercetător independent pe nume Louis Pascal, ajunge să formuleze aceeaşi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo şi tot restul. Scrie un articol şi îl expediază la 13 biologi şi cercetători din câmpul SIDA: Nici o reacţie.

După care trimite manuscrisul la trei reviste ştiinţifice: una refuză fără să motiveze, alta pentru că reţine teoria neplauzibilă şi cea de a treia nu răspunde. O altă versiune este acceptată de o revistă medicală africană, care însă falimentează înainte de a publica. Atunci acest Pacal scrie unei reviste de etică medicală, care refuză pentru că articolul este prea lung.

În sfârşit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lângă o universitate australiană, după mai bine de patru ani şi doar pentru că un profesor pe nume Brian Martin consideră că Pascal este victimă a ceea ce el numeşte “suprimarea disidenţei”, şi anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de către un grup de putere, în acest caz comunitatea ştiinţifică.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideraţie? Poate pentru că ideile lui Pascal reprezentau o ameninţare la imaginea medicinei şi a cercetării medicale? Sau pentru că Pascal nu este un cercetător profesionist şi nu este afiliat la nici o instituţie? Dacă nu ai o bucată de hârtie să demonstreze cine eşti, nu contezi.

Dar nu, este că articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec şi concis cum este cerut de către revistele ştiinţifice. Pascal pune întotdeauna prea multă pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit să respecte regulile revistelor de ştiinţă!

La sfârşit este însă publicat... 500 de copii? Nimeni nu observă. Dar când după puţine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimbă. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

Reacţia lumii ştiinţifice

Care este reacţia lumii ştiinţifice la teorie? O revistă ştiinţifică în particular se preocupă să urmărească cazul. Nu o revistă oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoaşteţi... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îşi spune părerea.” Teoria lui Curtis este o “pură speculaţie” .

La acest punct, pe un subiect ştiinţific, pe cine credeţi? Pe Rolling Stone, o revistă de muzică rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de ştiinţă din lume? Nu! Încercaţi să gândiţi cu capul dumneavoastră şi citiţi articolul! “Science” nu furnizează nici o probă care să poată respinge teoria, citând doar că “experţii” caracterizează teoria ca neverosimilă.

Curtis nu acceptă şi scrie la “Science” pentru a contesta critica şi confirmă poziţia sa. Scrisoarea este publicată în mai de către “Science” şi doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de ştiinţă, nu aveam de gând să răspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însă, transferă dezbaterea din presa populară la un ziar ştiinţific deosebit de respectat. Doresc acum să prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge şi a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Înţelegeţi? Pe baza raţionamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutată doar dacă a fost prezentată într-o revistă ştiinţifică. Deci argumentele mele (voastre), dacă nu au fost publicate într-o revistă de ştiinţă, nu au importanţă.

Bineînţeles revistele de ştiinţă nu pot publica orice lucru, trebuie să facă un control de calitate. Lucrul curios este că tocmai scrisoarea lui Koprowski este plină de erori şi de imprecizii, până şi notele sunt greşite şi nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevărat teoria.

Curtis, încă o dată nu acceptă şi rescrie către “Science” pentru a evidenţia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publică scrisoarea! Să admitem că pentru a avea merit, o teorie trebuie să apară într-o revistă ştiinţifică, dar dacă nu mă publici cum se poate discuta?

Institutul Wistar

Dar nu se termină aici: imediat după publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinările din Congo, instituie un grup de experţi pentru a evalua pertinenţa teoriei. După 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinţă de presă:

“Considerăm probabilitatea ca epidemia de SIDA să fi început cu inocularea involuntară a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slabă.”

Nu spun imposibil, ci doar puţin probabil. De ce? Raportul citează testul Ohhttaaa (joacă iar) unde se observase că virusul se pierdea deja în primele pasaje de producţie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de producţie.

Apoi calea orală nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin spermă în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane să nu fi avut, iritaţii, răni, vezici în gură? Se ştie că virusul poate fi transmis de la mamă la nou-născut în timpul alăptării, şi copiilor li se dăduse o doză de 15 ori mai mare, pentru a obţine sigur un răspuns imunitar. La câţi dintre aceştia le ieşeau dinţii?

Raportul se încheie cu următoarea avertizare: “În încheiere, ne simţim obligaţi să observăm că prezenta controversă evidenţiază problemele şi dificultăţile asociate utilizării ţesutului de maimuţă pentru producerea vaccinurilor administrate fiinţelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite şi în multe alte naţiuni folosind celule din ţesut de rinichi de maimuţă (...) Ar putea foarte bine să existe alte virusuri nedescoperite ale maimuţelor şi care ar putea poate să contamineze loturi de vaccinuri.”

Şi aceştia? Este deja a patra oară când cineva se pronunţă împotriva utilizării rinichilor de maimuţă în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, şi acum grupul de experţi de la Institutul Wistar.

Marinarul din Manchester

Însă grupul de experţi oferă o probă, clară, una singură, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un băiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marină, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur şi simplu îi devorează corpul. O moarte teribilă de care prefer să nu vă vorbesc. Totul indică o prăbuşire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânăr sunt atât de şocaţi şi perplecşi încât decid să preleveze probe de organe ale băiatului pentru a le putea mai târziu, cine ştie, analiza la lumina noilor cunoştiinţe ştiinţifice.

Când începe să se vorbească de SIDA în anii optzeci, se aminteşte de acest caz. Însă doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate eşantioanele de control rezultă seronegative, pe când 4 eşantioane din 6 ale marinarului conţin HIV: tânărul era seropozitiv şi a murit de SIDA.

De ce însă marinarul din Manchester reprezintă o dovadă covârşitoare împotriva teoriei? Factul este că acest băiat fusese în marină, călătorind prin Africa, între 1955 şi 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinărilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, dacă tânărul s-a infectat înainte de 1957, înseamnă că HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinărilor, care prin urmare nu au nici o legătură cu epidemia de SIDA.

Imediat după conferinţa de presă ţinută de grupul de experţi, “Science” publică într-un scurt editorial că grupul de experţi a demolat ipoteza că experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fară rezerve. Punct.

Curtis încă o dată nu acceptă şi scrie către Curtis “Science” pentru a explica că grupul de experţi nu infirmă absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine să se fi infectat de la un coleg după întoarcerea sa în Anglia, şi pentru că simptomele bolii nu se arătaseră înainte de sfârşitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fuseseră vaccinate. Poate că baiatul participase la altă vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Şi nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singură probă!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârşitul lui ’92, şi ce face “Science”? Nu, greşit. Publică scrisoarea. Şi încă o dată este Koprowski care răspunde, dar de această dată fără scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis şi a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputaţiei profesionale, pentru suferinţa mentală şi emotivă, pentru umilirea şi ruşinea.”

Un moment: dar unde se discută teoriile ştiinţifice: în revistele specializate sau în sălile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranţă mai rău decât să te nenoroceşti plătind avocaţi, dar se schimbă doar ameninţarea.

Procesul legal împotriva lui Curtis

Procesul legal îi ocupă lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecată. La sfârşitul lui 1993 avocaţii celor două părţi găsesc un acord ce consistă în plata simbolcă a unui dolar către Koprowski şi în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificări” care precizează că teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de ştiinţă, cerând scuzele dacă articolul a cauzat daune reputaţiei acestuia. Până la urmă clarificarea nu retractează articolul lui Curtis, nici nu pomeneşte că face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridică la 300'000 de dolari pentru Koprowski şi la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se mulţumeşte Koprowski ca o astfel de clarificare, care nici măcar nu retractează articolul lui Curtis şi nu ajunge la un proces? Poate pentru că la o judecată, după legea americană, ar trebui ca să demonstreze Koprowski că vaccinul său nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obţinut oricum obiectivul de a intimida presa neştiinţifică de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristică a lui Curtis? Ruinată. “Science” scrie că o clarificare a Rolling Stone închide procesul şi că Koprowski se simte uşurat.

Lovitura de teatru

În acest moment teoria apare ca definitiv infirmată. Dar oare este cu adevărat? Unica dovadă reală pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Şi în 1995 soseşte descoperirea-bombă. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetător în domenul SIDA, dar era şi unul din grupul de experţi de la Institutul Wistar. Ei bine, după redactarea raportului, vrea să şti mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, ţinând cont că e primul caz din lume.

David Ho obţine aceleaşi eşantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Şi el observă prezenţa virusului, dar dacă pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjează să-i fie trimise eşantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul şi efectuează iar testele. În 1995 publică concluziile sale, care sunt mai curând surprinzătoare.

Eşantioanele originale, cele din 1959, rezultă a fi toate seronegative. Pe când eşantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însă... rădăcina virusului găsităîn aceste probe aparţin unei persoane moartă probabil la sfârşitul anilor optzeci. Mai mult această probă rezultă a fi un amestec de ţesuturi de la cel puţin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlatează de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice că, la greu, cineva... cine oare a schimbat eşantioanele? Mah... poate fi şi o eroare. Şi care este adevărtul motiv al morţii marinarului din Manchester? Poate că marinarul aparţine rarelor cazuri de persoane ce au aceeaşi cădere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutată iar. Dar cine a rămas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal şi Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a văzut vreodată. Cu siguranţă Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur şi Blaise Pascal, marele cercetător medical şi marele filozof. Curtis, Martin şi alţii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodată în persoană şi în 1996... dispare în neant.

Incredibil…