<analytics uacct="UA-6089322-1" ></analytics>

Originea Răului - Capitolul 1

Da Cantiere.
Versione del 27 mag 2014 alle 10:38 di Radu (Discussione | contributi) (Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?)

(diff) ← Versione meno recente | Versione attuale (diff) | Versione più recente → (diff)

Istoria unei controversate teorii asupra originii SIDA

{{#ifexpr: 0 = 1|
{{#ifexpr: 0 >1|<h{{{livello}}} style="font-size:100%;border:0;margin:0;padding:0;color:inherit;text-align:inherit;font-weight:inherit;">}}Originea Răului{{#ifexpr: 0 >1|</h{{{livello}}}>}}
{{#if:Template:Originea Răului|}}
Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)


Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)


Toate traducerile · Italiano · Castellano · English
 
{{#if:|
[[|]]
}}
| {{#if:|
[[Immagine:{{{sfondo}}}|center]]
}}
{{#if:Nuvola_apps_help_index.png‎|24px}}}}
Originea Răului
Originea Răului

Originea Răului · Capitolul 1 · Capitolul 2 · Capitolul 3 · Capitolul 4 · Capitolul 5 · Capitolul 6 · Capitolul 7 · Bibliografia (în engleză)
Topic (în italiană) · Sinopsis (în italiană) · Calendar (în italiană) · Reviews (în italiană)
Toate traducerile · Italiano · Castellano · English

[[|]]
}}


Prolog

Iată-ne aici. Bună seara şi bine aţi venit.

Ne aflăm la teatru, sunt un actor, dar nu ştiu dacă ceea ce vă voi povesti în această seară e teatru. A fost o conferinţă: acum nu mai este. E un fel de documentar. Dar suntem însă la teatru... E un documentar teatral! Îmi place... documentar teatral...

Începem!

SV40.

SV40 e un virus al maimuţelor. “V” e pentru virus, “S” pentru “simian”, “al maimuţelor” în engleză, “40” pentru că în 1960, când a fost descoperit, era al 40-lea virus al maimuţelor a fi identificat.

Unii spun că este cancerigen, că provoacă cancer. Cu siguranţă este canceros pentru hamsteri: testele de laborator au confirmat. Dar nouă ce ne pasă? Vreau să zic, bietele maimuţe, sărmanii cobai, dar pe noi umanii ce ne interesează să ştim dacă SV40 e cancerigen sau nu? Ar trebui să ne pese, deoarece majoritatea milioanelor de vaccinuri antipolio produse între 1954 şi 1963, erau contaminate cu acest virus al maimuţelor. Deci este important a şti dacă SV40 e cancerigen sau nu.

Dar nu vom vorbi despre asta. Ne vom ocupa de SIDA. Originea Răului. Povestea unei controversate teorii asupra originii SIDA. SIDA este boala provocată de HIV. Şi HIV e un virus al maimuţelor. Nu cumva HIV, ca şi SV40, a trecut de la maimuţe la om, prin intermediul vaccinurilor antipolio?

Dar să începem cu începutul…

Capitolul Întâi: poliomielita

Ce este poliomielita?

Ce este poliomielita?

E de ajuns să despărţim cuvântul: Itis = inflamaţie, myelos = materie, Polio = cenuşiu. Inflamaţia materiei cenuşii din măduva spinării. Este boala provocată de virusul poliomielitei.

Iată pe scurt, cum acţionează virusul poliomielitei: virusul intră pe gură, coboară, ajunge la intestin, dă două săptămâni de febră şi după ce iese rămânem imuni pentru toată viaţa. Sistemul nostru imunitar dezvoltă anticorpii lăsându-se păcălit o singură dată. Astfel se întâmplă în 99% din cazuri. La 1% din cazuri, însă, virusul pătrunde prin gură, coboară, ajunge la intestin, de la intestin trece la sânge şi în circulaţie, ajunge la măduvă unde începe să se înmulţească şi să facă daune. Astfel poate paraliza un picior, picioarele... când virusul întrerupe legătura dintre măduvă şi muşchiul diafragmei, se moare sufocaţi.

Nu aţi mai auzit? Totuşi toţi, inclusiv eu, am fost vaccinaţi împotriva virusului poliomielitei. Poliomielita era coşmarul bunicilor noştri... vreo amintire: cu siguranţă vă amintiţi de Heidi? (fredonează cântecul) Heidi avea o prietenă. Cum se numea amica lui Heidi? …Clara, Claretta… Ce problemă avea Claretta? Era paralizată, pe un scaun cu rotile, dar de ce? Din cauza poliomielitei! Alt exemplu: aţi văzut cu toţii filmul Forrest Gump? Forrest, de mic are în jurul picioarelor o structură metalică de susţinere, fiind lovit de... poliomielită!

Şi un alt film, un film de război: Pearl Harbour? La un moment dat preşedintele, se ridică în picioare cu mare efort urlând: “Nu-mi spuneţi mie că nu se poate face!” Acel preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, poate unul dintre cei mai mari preşedinţi ai Statelor Unite, unicul ales tocmai de patru ori, în tinereţe fusese lovit de poliomielită! E adevărat! Franklin Delano Roosevelt şi lupta împotriva poliomielitei: avea prioritate şi în proiectele sale politice!

Şi plămânii de oţel? Vi-i amintiţi? Acele mari tuburi de oţel în care se introduceau persoanele şi care comprimau şi decomprimau aerul pentru a face ceea ce diafragma nu mai reuşea să realizeze. O viaţă închişi într-un cilindru. Acest lucru nu se întâmpla în Evul Mediu, ci acum cincizeci de ani!

Dar povestea luptei împotriva poliomielitei reprezintă exemplul hotărârii unei întregi naţiuni, Statele Unite, în faţa problemelor: focalizarea şi concentrarea resurselor; o combinaţie între politică şi progres ştiinţific. Şi după ani de cercetare şi investiţii soseşte soluţia problemelor, obţinută la sfârşitul anilor cincizeci cu realizarea vaccinurilor Salk şi mai apoi Sabin, care au eradicat complet poliomielita din ţările dezvoltate şi se speră în curând de pe toate continentele.

Vaccinurile Salk şi Sabin

Acesta este vaccinul inventat de Jonas Salk (ia în mână o seringă). Ce anume este aici înăuntru? Virusul polio. Mort, neutralizat. Cum funcţionează? Iau virusul poliomielitei, îl ucid, sau mai bine îl inactivez, cu formol şi după care îl injectez, astfel încât corpul să dezvolte anticorpi. Uşor! Nu chiar...

Dificultatea preparării acestui vaccin stă în găsirea justului echilibru. În primul rând trebuie să fiu sigur că virusul este cu adevărat inactiv, altfel se întâmplă ca în cazul accidentului Cutter, în care peste 200 de copii, în loc să fie imunizaţi s-au îmbolnăvit de poliomielită. Dar nu pot să-l inactivez prea mult, altfel se exfoliază şi sistemul imunitar nu îl recunoaşte şi nu produce anticorpi. Aş avea astfel un vaccin absolut inutil.

Dar Salk reuşi găsind exact acel echilibru optim. Începând cu 1954 vaccinul a fost experimentat în Statele Unite în milioane de doze, reducând imediat numărul cazurilor de poliomielită. Până şi astăzi este unul dintre vaccinurile cele mai sigure din lume,... dar are o problemă. Oferă o imunitate limitată în timp. După câţiva ani e necesară revaccinarea... Şi mai sunt şi injecţii. Eu dacă pot, prefer fără.

Din aceste motive a fost dezvoltat un al doilea vaccin, acesta: vaccinul Sabin (indică o sticluţă). Ce este înăuntru? Virusul poliomielitei. Viu. Atenuat: căruia i-a fost eliminată capacitatea de provocare a bolii. Cum? Păi, aici procesul este mult mai complex: se trece virusul poliomielitei prin ţesuturi de diverse specii de animale, se adaugă substanţe,... în două cuvinte, se extenuează încercând să-l domesticăm.

Vaccinul Sabin menţine un potenţial de pericol major faţă de vaccinul Salk, pentru că vorbesc de un virus viu, care deci se va transmite şi la alte persoane şi care s-ar putea dovedi sălbatic. Dar avantajele acestui vaccin sunt enorme. În primul rând se administrează pe cale orală, cu puţine picături pe ceva dulce sau sublingual, dar mai ales oferă imunitate pentru toată viaţa. A fost Albert Sabin cel care a dezvoltat primul vaccin oral atenuat sigur şi eficace în Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor cincizeci, rămânând şi astăzi utilizat în toată lumea.

Cine sunt eu pentru a vă povesti această istorie?

Dar mă opresc o clipă: cine sunt eu să vă povestesc această istorie? Nu sunt un medic, nu sunt un istoric, nu sunt un ziarist. Sunt un actor. Atunci este inventat tot ceea ce narez? Nu. Poate mai simplific câte ceva, alfel se înserează şi voi trebuie să trageţi coca ca să mă urmăriţi. Ok. Dar cine îmi dă dreptul să discut pe o temă de specialitate? Aici găsim un aspect delicat... ce anume oferă dreptul de a vorbi pe o temă de specialitate? Diplomele? bineînţeles că m-am documentat şi consultat cu experţi din diverse sectoare. Pentru rest, încerc să înţeleg şi să explic logic.

Atât de mult ne-am obişnuit să credem doar experţi şi specialişti, încât nu mai gândim cu capul nostru. Dar în materii complexe cum ar fi ingineria genetică, energia nucleară, probleme complexe de economie,... vă încredeţi orbeşte întotdeauna doar în expertul de serviciu? De ce nu putem gândi cu capul nostru? Oricum la sfârşit vă ofer referinţele bibliografice, astfel încât veţi putea controla singuri.

Ce legătură au cu maimuţele?

Ne întoarcem la vaccinuri: spuneam că există două tipuri de vaccinuri: vaccinul Salk şi vaccinul Sabin. În unele cazuri este mai convenabil vaccinul Salk, în altele vaccinul Sabin. Dar dacă trebuie să vaccinez populaţia unei întregi naţiuni, am nevoie de milioane de doze de vaccin, mii de litri. Trebuie să găsesc metoda pentru a cultiva virusul poliomielitei la scară industrială. Trebuie să găsesc un ţesut pe care virusul polio să se multiplice. Şi unde se multiplică bine virusul poliomielitei? Se reproduce bine în şira spinării. O puneţi la dispoziţie pe a dumneavoastră? Din moment ce nu pot folosi ţesut uman, utilizez... maimuţe! Pentru asemănărea genetică cu a omului.

Dar curând se descoperă că mai mult decât în şira spinării, virusul creşte bine în rinichi, în rinichii maimuţelor. Şi cum se face? Procedeul se numeşte amplificare: iau o maimuţă, o deschid, scot ficatul şi culeg rinichii. Îi secţionez în feliuţe subţiri subţiri şi introduc tot terciul într-o sticlă cu o substanţă nutritivă. Adaug puţin vaccin şi aştept. După câteva zile, cu ajutorul unui filtru, separ celulele maimuţelor şi eventualele bacterii rămânând un fel de zeamă, plină de virus, şi jocul e făcut. Un fel de miracol al multiplicării pâinii şi a peştilor.

Însă există o problemă cu acest proces: clandestinii. Contaminarea vaccinului cu un virus al maimuţelor. Dacă în rinichi există un virus al maimuţelor, acesta nu este oprit de filtru, trecând şi el ca şi virusul polio. Deci este periculos să folosim maimuţe?! Cercetătorii au cunoscut întotdeauna acest pericol şi au căutat să ia măsuri pentru a evita contaminarea vaccinului cu acest virus clandestin. Şi pericolul nu este de subestimat deoarece virusurile maimuţelor sunt extrem de periculoase omului. Sabin, de exemplu, o ştia bine. În 1932 a identificat chiar el un virus necunoscut în cadavrul unui coleg ce fusese muşcat de o maimuţă. Altul a fost identificat la Marbur, în Germania, după ce a provocat o mică epidemie într-un laborator în 1967. Virusul a lovit grav 31 de persoane iar 7 au murit.

Dar spre norocul nostru aceste virusuri au fost descoperite întotdeauna la timp, mulţumită diverselor nivele de securitate. În fapt, înainte de a utiliza o maimuţă mă asigur că e sănătoasă. Cum? Păi, o consult. După care, pentru siguranţă o las în carantină ca să mă asigur că nu are vreo boală. Fac nişte teste, dacă e sănătoasă o utilizez.

SV40

Este deci totul clar? Nu, deoarece e clar că pot testa doar prezenţa virusurilor cunoscute. Virusurile necunoscute nu pot fi observate. Şi astfel a fost macăr un virus ce a scăpat la toate controalele: deja îl cunoaşteţi, este virusul maimuţelor asiatice, SV40. Ei bine, în 1960 în plină campanie de vaccinare, s-a descoperit că maimuţele utilizate la producerea vaccinului erau purtătoare sănătoase ale unui virus care de la primele teste rezulta că provoacă cancerul la hamsteri. Şi ce s-a întâmplat? Panică! Se transmisese la milioane de persoane un virus cu potenţial cancerigen al maimuţelor! Nu vă spun poveşti, cazul SV40 este studiat în orice curs serios de medicină. Norocul doreşte ca acest virus, la om, să nu facă nimic. Noroc pur. Există studii moderne ce redeschid cazul deoarece se pare că acest virus facilitează apariţia anumitor tipuri de tumori. Dar aceasta este o altă istorie.

Doctorul Hilary Koprowski, care pe atunci era în luptă cu Sabin şi care de asemenea dezvoltase un vaccin oral antipoliomielitic, a scris Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerând puternic abandonarea culturilor de ţesuturi din rinichi de maimuţă, considerate "prea periculoase".

Dar sfatul lui Koprowski nu a fost urmat şi s-a decis simplu înlocuirea maimuţelor asiatice, folosite până atunci, cu maimuţe verzi africane, deoarece în mod natural lipsite de SV40. Da, ştiu, nu sunt verzi, sunt gri! Au organele genitale colorate!...

”multe dintre vaccinurile orale antipoliomielită (OPV) folosite în toată lumea sunt produse în culturi primare din celulele rinichiului acestei specii.” De ce să scriem fraza? tocmai am spus-o! Deoarece este curios ca această frază să apară într-un articol publicat în 1985 în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă din lume, care confirmă găsirea în acest soi de maimuţe a unui virus genetic foarte asemănător cu HIV, virusul ce provoacă SIDA la om...

Acum trebuie să explic ce legătură are HIV cu maimuţele…